Posts tagged ‘Spring SuperBlog 2013’

March 9, 2013

Din pielea ta – durere mie (acrostih)

Mîinile îmi aleargă rotunde peste tine toată, într-o luptă acerbă cu gîndurile perverse de astă noapte.

Atingerile te-nvăluie, asemenea vîntului imprăştiind ofertele primăverii, polen moale agăţat de picioarele albinelor.

Rîd tîmp, la amintirea biletului tău de c-o seară înainte: “În noaptea asta, sînt toată a ta. Ia-mă şi fă cu mine ce vrei”

Kaki-ul trist al colţarului din bucătărie îmi păruse atunci cea mai mişto mobilă văzută vreodată. Am zîmbit, cu gîndul la

Epilarea definitivă cu care te-ai lăudat colegelor de serviciu. Vis devenit realitate – pielea ta toată, lipită de mine, într-un joc

Temător, uşor umed şi fără nici un fel de reguli. Mi-amintesc cum

Odată-mi ziceai că-ţi plac bărbaţii care te ţin în braţe toată noaptea, după ce v-aţi iubit

Nebun, după ce fiecare gînd erotic avea să devină realitate: “Aici! Acum! Aşa! Mai repede! Mai jos! Mai tare!”

Limitele n-au fost niciodată punctul nostru forte. Fiecare din noi ne-am lăsat duşi de val

Indiferent de consecinţe, indiferent de răni, indiferent de spaţii şi oameni călcaţi în picioare.

Nimic din noi n-a fost vreodată legat de vreo graniţă; nimic nu ne-a oprit vreodată de la a ne

Expune, împotriva tuturor, oameni şi norme, prejudecăţi şi ipocrizii.

.

Rînd pe rînd, gîndurile mi se adună şi refac în minte firul nopţii trecute: “RIPLEY’S Believe it or Not!” rula în surdină, dînd o

Oarecare lumină şi atmosferă caldă dormitorului luat la ofertă, cu bani primiţi de la rude

totul în casa aia părea impersonal şi aparţinînd altcuiva.

Simplitatea goliciunii tale, întinsă pe cearşaful alb, curată şi fină, asemenea virginei din poeziile mele din tinereţe –

Ispita imaginaţiei mele bolnave. M-am întins lingă tine şi-am dat drumul mîinilor sa curgă de-a lungul formelor

Lasciv întinse pe pat. Îmi simţeam inima batînd mai tare cu fiecare atingere a pielii ăleia desprinse din poveşti.

Kiss me! Now! – mi-ai zis şi lumea mea se schimbă definitiv. Reduceri la tăcere, din ce în ce mai dese, din ce în ce mai lungi,

cause nothing feels as good as the touch of skin on skin, hands clenched in fists full of each other’s hair.

Nimic n-are să egaleze vreodată noaptea asta – mi-am zis, în timp ce la teveu rula o reclamă la un magazin online.

Sexul cu tine, sexul tău, dăruit mie – cel mai de preţ cadou. Vis devenit realitate, gînd transformat în minune.

Energii explodînd din fiecare din noi, umplînd toate golurile lăsate de foşti şi de foste,

Nebunie de culoare şi miros, de gust şi tăcere, spintecată doar din cînd în cînd de ţipătul tău,

Scurt şi acut; şi de mormăielile mele cretine, de mascul Alfa-n extaz.

Eliberarea a venit tîrziu, prin cearşaful strîns tare în pumni. Dimineaţa am găsit alt bilet, lîngă chei: “Să nu mă suni!

Pentru tine, sezonul promoţiilor s-a încheiat aici. A fost bine…”

Imaginea ta goală, întinsă pe patul meu din dormitor şi senzaţia pielii moi mîngîindu-mi obrazul –încă îmi stăruie in minte.

Liniştea din apartamentul pustiu e tot ce mi-a rămas acum, sa-mi ţină de urît…

Material scris pentru Spring SuperBlog2013

_____________________________________________________________________________________________________________________________________

ACROSTÍH, acrostihuri, s. n. Poezie sau strofă în care literele inițiale ale versurilor, citite vertical, alcătuiesc un cuvânt (nume propriu, dedicație etc.) sau o propoziție. – Din ngr. akróstichon, fr. acrostiche.

March 8, 2013

Opulenţă şi patriotism

Cînd mi-a venit prima oară în minte titlul ăsta – aveam, în principiu, un cu totul alt plan asupra postării ce avea să-l poarte. Doar că, din nou – îmi place să fac tot felul de asocieri care mai de care mai ciudăţele – şi Spring SuperBlog 2013 mi-a furat din nou ideea de post pentru sine. Way to go, aş zice 🙂

Ideea porneşte, EVIDENT, de la unul din cele mai drăguţe – as in funny – clipuri pe care le-am văzut anul trecut; pe mine, cel puţin, mă amuză rău de tot, de fiecare dată cînd îl văd. Probabil cu toţii îl ştiţi, însă pentru cei care l-au ratat – musai să-l prezint aici:

Legătura cu Borealycare e sponsorul probei 2 din SSB2013, e destul de simplă: uitîndu-mă eu pe site, încercînd să aleg nişte produse în jurul cărora să construiesc textul de faţă – m-am lămurit de două lucruri: primul – tare mă tem că, dacă e să fiu cinstit, sînt convins că mi-ar plăcea un atare grad de opulenţă în viaţa de zi cu zi; şi al doilea – abia acum mi-am dat seama că în România lucrul ăsta e extrem de simplu de realizat. Mai mult – e chiar “căutat”, pus în valoare şi, deseori, mult mai apreciat decît te-ai aştepta. De-aici – “Opulenţă şi patriotism”.

Borealy face parte din puţinele magazine (cel puţin on-line, că eu cu shopping-ul prin mall-uri – mai greu…) care-ţi oferă şansa de a cumpăra din ţară – nişte chestii pe care fie le-ai văzut doar prin filme, fie nu te-ai gîndit vreodată că le-ai putea cumpăra, fie… în capul tău deja se-ncîlceau o grămadă de scenarii (eBay, Amazon, taxe poştale, taxe vamale, etc.) care îţi luau repede gîndul de la a mai achizitiona chestiunile respective. Da’ uite că Borealy face lucrurile mai simple, mai la îndemîna oricui. E drept că se adresează, în principiu, unui grup ceva mai restrîns de indivizi – însă măcar ştii că daca vreodată ai nevoie de un cadou “fensi” – ai de unde-l lua. Iar eu, fiind din ăia puţinii care se încăpăţînează şi refuză obsesiv să plece definitiv din România – mă bucur întotdeauna cînd descopăr că am şansa de a promova (nu ştiu dacă termenul e neapărat potrivit) firmele româneşti prin a le cumpăra produsele. Aşa ştiu eu să-mi dau pe-afară patriotismul (deşi cîteodată mi-ar plăcea sa-l expun şi-n stilul clasic american…). Nu multă lume înţelege asta – da’ mă încăpăţînez în continuare…

Cadourile pe care le-am ales ca şi subiecte ale probei 2 nu-s deloc întîmplătoare: reprezintă cel mai ieftin şi cel mai scump produs pe care-l poţi lua de la Borealy. De ce le-am ales aşa? Pentru că îmi plac extremele 🙂

Primul – o cănuţă simplă, cu zodii:

Mi-s dragi cănile. De-o vreme – parcă din ce în ce mai tare; mai mult – chiar povesteam cu nevastă-mea azi despre ele, în ideea în care mi-am propus ca de-acum să adun căni de peste tot pe unde mă duc. Aşa cum unii adună magneţi de frigider – eu vreau să adun căni. Plus de asta – niciodată nu cred că poţi să ai prea multe căni… Pentru mine – ar putea fi ca şi parfumurile (despre care mereu am avut gîndul ăsta), şi anume 365 în fiecare casă, pentru fiecare individ. Mi-ar plăcea să mă trezesc dimineaţa şi să-mi aleg cana de cafea asemenea hainelor de mers la serviciu, în funcţie de starea de spirit, de vreme, de ziua din săptămînă sau de parfumul femeii alături de care am dormit. Aşa încît – am să mă apuc de colecţionat căni. Promit!

Revenind însă la concurs – cănile cu zodii au să-mi amintească mereu de momente dragi, de oameni dragi: fiică-mea mare, primul meu copil şi (evident!) cel mai drag dintre ei (să nu-i ziceţi – că şi-o ia in cap…) şi mama mea. De la fiecare din ele, am primit în dar, la un moment dat, cîte o cană cu Vărsător. De la mama mea – acu’ vreo 10 ani cred, am primit şi eu şi Dana cîte-o căniţă mică, neagră, cu interior alb şi semnele zodiacale desenate cu auriu. Evident că niciunul din noi nu le-am folosit niciodată; eu, cel puţin – n-o să pot niciodată să-mi beau cafeaua din căniţe de-alea pe care musai trebuie să le ţii în mînă cu degetul mic în sus – că n-ai unde-l pune în altă parte. Cana mea de cafea tre’ să fie sănătoasă, sa-ţi tihnească să o ţii în mînă şi să bei din ea. Căniţele de la mama mea însă – şi acum le folosesc piticii să bea apă şi suc din ele. Şi mi-s dragi tare. Şi mie şi lor. Şi şi ei mie …

Iar de la Dara am primit la un moment dat (ea SIGUR ştie cu cu ce ocazie) un mug de-ăla cum descriam mai sus, alb cu motivele desenate pe un fond albastru. No – din aia îmi tihneşte să beau cafea. Şi aproape de fiecare dată cînd merg acasă în weekend-uri – din aia îmi beau cafeaua de dimineaţă. Şi mi-i drag că-i de la Dara, şi mi-i drag că mă ştiu acasă cu ei, şi mi-i drag că-mi tihneşte şi că ne e bine împreună, şi sîntem mulţi şi frumoşi. Şi gesturile astea mici, pe care copiii niciodată n-or să uite să le facă – mereu au să ne-aducă mai aproape unii de alţii, mereu au să ne facă să zîmbim şi să ne ştim iubiţi. Şi-acuma mi-i mai dor de casă şi de ei, de toţi ….

Al doilea produs pe care l-am ales e unul pe care mi l-aş dori eu:

Cu unul de-ăsta pe lîngă mine – “Opulence! I has it” începe să aibă un sens… Ştiu, nici n-am pretenţii 😉 Cert e că ăsta cred că, în genere, e un cadou pe care ţi-l faci singur. Puţin probabil, pentru “oamenii de rînd”, să-l primească de la cineva. Afara de cazul în care, de exemplu, unul din oamenii de rînd e Secretar de Stat şi celalalt e Barack Obama. Zic…. 🙂

Oricum – mi-ar plăcea să ajung ziua în care să mă pot ferici eu pe mine cu un astfel de cadou. Sînt, de felul meu, băutor de whiskey şi coniac. Iar momentele (rare, ce-i drept) în care îmi permit să savurez pe îndelete un coniac bun alaturi de un trabuc cubanez – sînt de departe dintre favoritele mele. Cinstit vorbind – pentru o combinaţie de Jidvei cu un Punch (Cohiba nu-mi place, a propos…) cred că aş renunţa şi la alt gen de tentaţii… Dar revenind la Hennessy – nu poate decît să-mi trimită gîndurile la clasicele imagini cu 3-4 domni bine (artistocraţi, masoni, şefi de state….you fill in the blanks), îmbrăcaţi în costume scumpe, aşezaţi în fotolii de piele cu mînere late, picior peste picior (unul din ei obligatoriu trebuie să fie în picioare, în centrul încăperii), într-o bibliotecă mirosind a cărţi vechi, mosc ţi tutun, într-o uşoară penumbră accentuată eventual de-un şemineu într-un colţ, făcînd politică cu un pahar de coniac într-o mînă şi trabucul în cealaltă, în timp ce doamnele discută despre shopping într-un salon alăturat. Senzaţia trebuie să fie fantastică, copleşitoare pe alocuri. Plăcerea savurării combinaţiei perfecte în condiţiile mai sus descrise – cred că trebuie să fie inegalabilă. Bineînţeles că opulenţa de care vorbeam la început e mai mult decît la ea acasă în decorul ăsta! Adică… hai să fim serioşi: eu dacă aş da $3000-$4000 pe o sticlă de alcool – păi doar n-aş fi tîmpit s-o-mpart cu alţi 3 ciacanăi! Nu fain aş sta eu singur pe un fotoliu de-ăla, dîndu-mă pe Facebook şi bînd ca ţăranu’ Hennessy-ul din pahar de muştar?! Parcă ceva nu puşcă 🙂 E MUSAI să apară şi opulenţa cu pricina în imagine! Obligatoriu tre’ să împarţi cu altu’, pe principiul (că tot vorbim de români…) “să moară toţi duşmanii” de ciudă; şi musai trebuie totul accesorizat doar cu vîrfuri de gamă. Altfel n-are farmec. Tocmai de-aia ziceam că mi-ar tihni şi mie un pic de “dat în stambă” de-ăsta. Sînt mai mult decît convins că m-aş învăţa foarte repede cu stilul ăsta de viaţă….

All in all – Borealy pare să poată să ne-ajute pe fiecare să (re)trăim un vis frumos. Fie că e ceva drag, fie că e ceva ce ai putea avea în plan, fie că vrei doar să pui o piatră de temelie la fericirea cuiva – cred că găseşti pe-acolo ceva cu care să faci primul pas în oricare din cazuri. Totul e să vrei, sa-ţi doreşti îndeajuns de tare.

Idealurile stau ascunse-n lucrurile mici. Să le atingi – depinde doar de cît de deasă-i sita cu care le cerni…

March 5, 2013

Îndrăgosteşte-te de viaţă!

Ăsta va fi primul post din cele tematice, date de Spring SuperBlog 2013, tema fiind aleasă şi proba sponsorizată de către FarmecDe fapt – cred că însuşi enunţul probei, aşa cum e el formulat în cerinţele oficiale – e cel care m-a convins să mă înscriu în competiţia asta. Şi nu pentru că m-ar fi dat definitiv pe spate, ci pentru că – absolut întîmplător, prietenii ştiu de ce – aveam de gînd să scriu un articolaş pe tema asta. Şi nu mă refer la titlul probei. Îndrăgosteşte-te de viaţă sună genial, dar nu e neapărat rezultatul pe care frumuseţea naturală îl are asupra mea. Că de fapt asta e tema. Şi despre asta vroiam eu să scriu. Of! Mă-nvîrt ca musca-n căldare (nu pot folosi nici una din expresiile originale, că nu e etic; aşa că – ne-adaptăm). Tema mea, pe care vreau s-o ascund subtil în cea farmecistă (sau invers, depinde de sistemul de referinţă) – era să scriu un text despre unde a dispărut, în ultimii ani, farmecul natural din femeile din juru-mi. Despre ce căutăm, fiecare dintre noi, în femeile ce ne-nconjoară; despre ce ne oferă ele în ultima vreme; despre ce ne aprinde călcîiele şi ne deschide apetitul; despre ce ne dezgustă şi ne-mpinge-n fiecare zi înspre gesturi şi acţiuni disperate. Despre ce ştiam cîndva să fim şi ce anume am devenit de-o vreme încoace. Unde mai găsim azi Farmec Natural şi unde e doar kitsch şi pe care din cele două e de preferat să-l alegem, pentru a rămîne în trend, pentru a fi, la rîndu-ne – “feşăn“.

Niciodată nu mi-au plăcut femeile pe care le vezi înainte măcar de-a începe căutarea, indiferent de mărimea grupului din care fac parte. Şi cred că fiecare grup de care mă lovesc zi de zi, oriunde ar fi, în orice anturaj – are într-însul o femeie de-aia: îţi sare în ochi, deşi n-ai vrea, ţi se lipeşte adînc de retină şi n-o mai poţi scoate de-acolo o vreme (de obicei, mai are şi prostul obicei de-a-şi face amintită prezenţa în mintea ta – cînd manînci; cel puţin la mine aşa funcţionează; probabil în opoziţie cu cele care-mi revin obsesiv în minte la duş, sau înainte de-a adormi…). Şi ca să nu fiu înţeles greşit şi catalogat cum nu trebuie – în fiecare grup de-ăla este şi cîte-un “domn” din aceeaşi categorie. Doar că statistic femeile fiind mai multe – o să mă refer în continuare la ele. Sînt cele care mereu tre’ să aibă la vedere ceva sclipitor: (h)aur, “zvarovschi”, fond de ten, fard mov, bluziţă roz, pantofi verzi, ciorapi bordo, fustiţă galbenă, cercei cu inimioare, floricele, amoraşi, 2 belciuge si un craniu, ruj roşu întins cu cel puţin 3 milimetri pe lîngă conturul firesc al buzelor (duck-face-ul e un must), unghii în cel puţin 3 culori şi de cel puţin 11 mm, poşetuţă mai mult sau mai puţin Vuitton şi lista ar putea continua. Cel mai trist e cînd dai peste cîte una care le-are pe TOATE cîte mai sus le-am înşirat; şi inevitabil, de braţ va avea şi-un meltean cu adidaşi aurii şi “treling” (H)armani, care se va încrunta puternic în timp ce-ţi va arunca un “Ce te uiţi aşa, bă ****!!!”.

Ei, piţiurile astea se accesorizează în halul ăsta din simplul motiv că-n căpşorul lor asta atrage bărbaţii. Asta căutăm noi, animalele virile a căror minte nu gîndeşte altceva decît “ţîîîîîîţeeee”, care nu aşteptăm nimic altceva de la viaţă decît cîte-o domnucă de-asta căreia să ne dedicăm trup şi suflet – materializat, desigur, în bani, maşini, “căşi” şi alte cîteva tone de accesorii din aceeaşi categorie. A propos – aţi sesizat că aceleaşi domnuci sînt, de regulă, cele care au apartamente care mai de care mai spectaculos de la modă aranjate, cu bucătării din reviste (în care în afară de săraca tanti Roji nu intră nimeni veci…) şi canapele de piele albă – dar care nu se pot abţine sub nici o formă de la a afişa o carpetă faină cu Răpirea din Serai sau o pătură bună din păr de cămilă – exact în cele mai centrale şi nepotrivite locuri (de obicei se observă în pozele de pe FB; fanii site-urilor de profil, vînătoare de asemenea specimene – ştiu despre ce vorbesc)?

Well, ladies – I’ve got news for you! Nimic din tot ce afişaţi nu e atrăgător! Nimic nu e natural, nimic nu e firesc, nimic nu e sexy, nimic nu e provocator. Totul nu face decît să spună “Sînt o curvă ieftină, în căutare de proşti cu bani”. Şi problema e că, din ce în ce mai acut, specimenele astea ne acoperă, ne îngroapă, ne reduc la tăcere. Pe noi, ăia puţini cîţi am mai rămas singuri în căutare de bun gust, de naturaleţe, de farmec în adevăratul sens al cuvîntului, de provocare, de incitare, de …. ceva bun şi drag şi aproape.

Ce înseamnă pentru mine farmec natural? Păi uite, de exemplu:

Audrey Hepburn e pentru mine farmec natural în stare pură. E exemplul meu suprem pentru cum ar trebui să arate o femeie după care să întorc capul pe stradă.

O femeie trebuie să fie, parafrazînd pe cineva, întîi de toate, frumoasă dimineaţa devreme, cu ochii încă peticiţi de somn; o femeie trebuie să fie frumoasă cu picioarele adunate sub ea, desculţă, îmbrăcată doar într-un tricou larg şi hăţit, pe canapeaua din sufragerie, cu o cană mare de cafea în mînă; o femeie trebuie să fie frumoasă cu părul prins într-un coc aiurea şi cu mănuşi de cauciuc în mîini, înainte de a spăla faianţa din bucătarie; o femeie trebuie să fie frumoasă alergînd prin alimentară cu doi copii de mînă şi trei plase de “papa bun”; o femeie trebuie să fie frumoasă apoi în taxi, în drum spre serviciu; la prînz, în cantina întreprinderii; în timpul prezentării “pauărpointului” colegului de birou; seara, la cina de afaceri; şi-apoi iar în pat, în faţa televizorului. Şi-o femeie frumoasă în toate ipostazele astea, natural şi firesc, simplu şi nealterat – nu poate decît să-ţi inducă, zi de zi, ceas de ceas – sentimentul că nu poti decît să iubeşti viaţa. Alături de ea, de farmecul ei, de sufletul ei pe care-l simţi în fiecare gest, în fiecare zîmbet, în fiecare privire şi în fiecare atingere.

Farmecul natural înseamnă căldură; sinceritate; drag. Farmecul natural vine odată cu mîna întinsă spre tine, cu unghii tăiate rotund, într-un gest firesc de dăruire. Farmecul vine din zîmbetul aproape surd, în colţul gurii, naturaleţea vine din buzele nemînjite de ruj atingîndu-ţi fin dosul palmei în timp ce-o mîngîi uşor pe obraz. Farmecul vine din parfumul fin pe care-l simţi de fiecare dată cînd merge înaintea ta şi vîntul i se joacă prin păr, naturaleţea stă în pasul uşor săltat cu care se îndreaptă de fiecare dată înspre tine. Farmecul natural stă în şuviţele zburlite ce-i cad pe umeri ori pe frunte, acoperindu-i ochii mari şi dragostea de viaţă o simţi de fiecare dată cînd îi auzi vocea la telefon. Şi cărţile citite-i sînt farmec, şi muzica bună ascultată-n surdină; şi felul în care soarbe vinul din pahar; şi scrisul mărunt, uşor înclinat; şi felul în care ţine furculiţa în mînă; şi lănţişorul finuţ din jurul gîtului; brăţara de gleznă sau mînecile bluzei trase pînă la mijlocul palmelor. Şi felul în care te trezeşte dimineaţa; şi prosopul turban înfăşurîndu-i părul ud după duş; papucii de casă pufoşi şi pofta de viaţă; şi pînă şi-un tatuaj mic, bine ales (fără legătură cu Giulia, ambasadoarea gamei Farmec Natural) şi felul în care ţine ţigara în mînă.

Asta caut eu în femeia de lîngă mine. Indiferent cine e şi de ce natură ne e relaţia. De fiecare dată cînd simt în preajmă-mi ceva, măcar ceva din ce înşiram mai sus – ceva în mine se bucură, la fel de natural; ceva în mine zîmbeşte. Şi dacă mai adăugăm şi primăvara în “reţetă”, dacă în jurul meu ar fi mereu primăvară şi doar naturaleţea de care vorbeam mai devreme – m-aş îndragosti în fiecare clipă, din nou, mai tare, mai frumos, de fiecare gest, de fiecare privire, de fiecare atingere, de gust sau miros, aş iubi totul în jur ca şi cînd ar fi prima oară.

Şi-n fiecare clipă mi-e dor nespus de femeia din gîndurile mele, de EA, cea mai frumoasă şi mai sinceră dintre (i)ELE. Mi-e dor de naturaleţea şi de simplitatea ei.

Şi ştiu că regula concursului îmi cere să folosesc toate cuvintele cheie – însă nicăieri în textul ăsta nu găsesc loc pentru argan, gălbenele şi aloe vera. Arganul nici măcar nu ştiu ce e! Că măcar gălbenelele cred că le-am consumat – “forţat” de bunică-mea – în toate variantele posibile…. Dar arganul? Cine e şi ce vrea de la noi?

Să fii frumos e un dar. Iar farmecul din tine – dar din dar.

TED Blog

The TED Blog shares news about TED Talks and TED Conferences.

AraNaluca

E toamnă ...

Bunele Maniere

arta de a trai cu eleganta

În grădina mea

apar trandafiri dar și buruieni!

@soffys

Life... as I know it!

Sweet Escape

"People are more what they hide than what they show"

Mirela Pete. Blog

eu; ginduri; ploaie; vint; primavara

0ilustratoarevisatoare.wordpress.com/

© Copyright Adina Mirela Burlan, All rights reserved, O ilustratoare visătoare Oamenii care visează sunt suflete prețioase

bloodie

eu; ginduri; ploaie; vint; primavara

Ring of Gyges

lumea mea

Loc de dat cu capu'

sau cum să te fereşti de invizibil

Cătălin Ionescu

Nu deschide gura decât dacă vorbele tale sunt mai frumoase decât liniștea.

ILikeItComplicated

Yet she likes complications. She wishes she could turn and say: "I like people who unbalance me.”

AltergEgoEva

in extaz de la extrem la extrem

Fulgerica

eu; ginduri; ploaie; vint; primavara

cabral.ro

eu; ginduri; ploaie; vint; primavara

The Amelie's

Povești mai noi și mai vechi, de aici sau dintr-un alt univers