Posts tagged ‘Borealy’

March 29, 2013

Din mine voi – o prelungire a mea

Spring SuperBlog2013 a ajuns la penultima probă, sponsorizată din nou de Borealy, şi al cărei enunţ ne îndeamnă să ne creăm cadoul perfect, fiecare pentru sine, lăsînd deoparte orice constrîngeri financiare şi orice alte alte limitări pe care ni le-am impune în condiţii normale. Teoretic – asta ar însemna că pot (şi ar trebui) să scriu despre toate minunile pe care mi le-am dorit de-a lungul anilor, sau despre cele la care, poate, nici măcar nu am avut puterea ori curajul să visez. Am putea vorbi despre chestii mărunte, din categoria unui ceas sau, mai nou, a unor cravate mişto; am putea vorbi despre toate electronicele la care visez în fiecare moment, dacă e să fiu cinstit – computere, monitoare, console de jocuri, telefoane, tablete, aparate foto şi, pînă la urmă, orice gadget care-mi atrage la un moment dat privirea (acum cîţiva ani am dat, absolut întîmplător, peste vorba aia care zice că bărbaţii nu sînt, în esenţă, nimic altceva decît nişte copii mai mari, cu jucării din ce în ce mai scumpe şi mi-am zîmbit oarecumva jenat eu mie, la gîndul că s-ar putea să fie cea mai corectă descriere a bărbaţilor pe care am întîlnit-o vreodată); am putea, la fel de bine, să povestim despre Hennessy-ul despre care scriam în cealalată probă Borealy, sau despre Jaguarul la care visez de cînd eram copil, sau despre cel puţin încă vreo 20 de minuni de-astea „out of my league.”

Însă, în acelaşi enunţ despre care aminteam mai devreme, mai e specificat un aspect: „Cadoul perfect este mai valoros decît orice sumă de bani, fiindcă nu este un simplu produs, ci este un simbol, chintesenţa a ceea ce sînteţi voi şi a aspiraţiilor voastre.” Şi-n momentul în care am terminat de citit fraza asta – mi-am dat seama cît de simplu e de fapt şi cît de aproape de mine e cadoul ăsta perfect. Şi mi-am amintit de-o discuţie pe care am avut-o cu Dana anul trecut în vară, plimbîndu-ne într-o după-amiază prin Bistriţa, cînd am realizat, amîndoi în acelaşi timp, că dacă e să privim în urmă, singurul lucru care contează din tot ce-am realizat în ultimii 12 ani, singurul lucru care va conta vreodată şi care va rămîne după noi, moştenire lăsată lumii ce sperăm cu toţii a fi mai bună – sînt piticii. Cele trei minuni pe care ni le-am dăruit unul altuia şi fiecare sieşi, cel mai frumos cadou şi cea mai mare realizare. Ei sînt, pentru mine, cadoul perfect. Nimic nu mi-am dorit vreodată mai mult şi nimic, niciodată, n-are să-mi poată oferi mai multă satisfacţie; ori mîndrie; ori bucurie.

Dara, cu ochii mari şi verzi şi talent înnăscut pentru scris, cu pasiunea pentru cărţi şi dragul de înot, Dara care-mi spunea pluralul oricărui cuvînt înainte încă de a şti ce-nseamnă, Dara olimpica la Română şi Dara cu talentul actoricesc, Dara cu fiţele de tînără domnişoară şi dragul de Luna Amară (doar pentru că e trupa în care-a cîntat tati), Dara cu poveştile ei şi desenele ei, Dara cu muţeniile ei asemenea muţeniilor mele, cu egoismele ei şi ambiţia întinsă la extrem, Dara care-a învăţat singură să scrie şi să citească, Dara cu limba Germană şi dragul de cîini, Dara mea – care poate să facă orice…

Adra, cu părul lung, ce tre’ să-l ajungă pe cel al lui Rapunzel, cu ochii mari, albaştri şi ştirbă, Adra cea sensibilă şi careia-i „vine plînsul” din orice, Adra cea balerină, Adra cea serioasă şi muncitoare, Adra care-mi spune de-o mie de ori pe zi că mă iubeşte, Adra care-i singura care mă sună-n fiecare zi, doar să vadă ce mai fac, Adra cu bunătatea ei dureros de exagerată, Adra care împarte totul cu toţi, Adra exemplul de altruism şi Adra care nu doarme după-amiaza, Adra cu miile de desene şi dragostea ei pentru poşete şi mirese, Adra ambiţioasa şi Adra mereu gata să sară în ajutor, Adra mea – care poate să facă orice…

Şi-apoi Ian, John-ul meu mic, cu urechea strîmbă şi părul lung blond, cu zîmbetul ăla de te topeşte tot şi ochii albaştri mereu puşi pe şotii, John cu talentul de-a te ignora pînă consideră el că meriţi atenţie, John cu iubirile lui, manifestate doar cînd te-aştepţi mai puţin, John cu maşinuţele demontate şi cu John cel alintat, John cel mămos şi John cel puternic, John-ul care-mi aminteşte mereu de mine cînd eram de vîrsta lui, John cel cu ureche muzicală şi mereu cu cîte-o-ntrebare în glas, John cel sîsîit şi John care mă trezeşte dimineaţa, John cel al meu – care poate să facă orice…

Nimic în lumea asta n-are să se ridice la valoarea lor. Ei sînt şi vor rămîne mereu cel mai de preţ cadou pe care-l puteam vreodată primi. Nimic în lumea asta nu mai contează, cîtă vreme îi ştiu pe ei, buni şi cuminţi, dragi şi frumoşi, alături de mine, în fiecare zi. Nimic n-are să egaleze vreodată starea de bine dată de dragostea lor, necondiţionată şi curată, nimic n-are să-mi însenineze cea mai urîtă zi la fel ca zîmbetul oricăruia dintre ei.

Şi cadoul meu drag n-ar fi perfect dacă printre noi n-ar fi EA. Şi dacă niciodată nu am zis-o cum poate ar fi trebuit, îţi zic acum:

Mulţumesc, Dănu’ drag, mulţumesc că exişti, mulţumesc că existăm; mulţumesc pentru minuni şi mulţumesc pentru noi.

March 8, 2013

Opulenţă şi patriotism

Cînd mi-a venit prima oară în minte titlul ăsta – aveam, în principiu, un cu totul alt plan asupra postării ce avea să-l poarte. Doar că, din nou – îmi place să fac tot felul de asocieri care mai de care mai ciudăţele – şi Spring SuperBlog 2013 mi-a furat din nou ideea de post pentru sine. Way to go, aş zice 🙂

Ideea porneşte, EVIDENT, de la unul din cele mai drăguţe – as in funny – clipuri pe care le-am văzut anul trecut; pe mine, cel puţin, mă amuză rău de tot, de fiecare dată cînd îl văd. Probabil cu toţii îl ştiţi, însă pentru cei care l-au ratat – musai să-l prezint aici:

Legătura cu Borealycare e sponsorul probei 2 din SSB2013, e destul de simplă: uitîndu-mă eu pe site, încercînd să aleg nişte produse în jurul cărora să construiesc textul de faţă – m-am lămurit de două lucruri: primul – tare mă tem că, dacă e să fiu cinstit, sînt convins că mi-ar plăcea un atare grad de opulenţă în viaţa de zi cu zi; şi al doilea – abia acum mi-am dat seama că în România lucrul ăsta e extrem de simplu de realizat. Mai mult – e chiar “căutat”, pus în valoare şi, deseori, mult mai apreciat decît te-ai aştepta. De-aici – “Opulenţă şi patriotism”.

Borealy face parte din puţinele magazine (cel puţin on-line, că eu cu shopping-ul prin mall-uri – mai greu…) care-ţi oferă şansa de a cumpăra din ţară – nişte chestii pe care fie le-ai văzut doar prin filme, fie nu te-ai gîndit vreodată că le-ai putea cumpăra, fie… în capul tău deja se-ncîlceau o grămadă de scenarii (eBay, Amazon, taxe poştale, taxe vamale, etc.) care îţi luau repede gîndul de la a mai achizitiona chestiunile respective. Da’ uite că Borealy face lucrurile mai simple, mai la îndemîna oricui. E drept că se adresează, în principiu, unui grup ceva mai restrîns de indivizi – însă măcar ştii că daca vreodată ai nevoie de un cadou “fensi” – ai de unde-l lua. Iar eu, fiind din ăia puţinii care se încăpăţînează şi refuză obsesiv să plece definitiv din România – mă bucur întotdeauna cînd descopăr că am şansa de a promova (nu ştiu dacă termenul e neapărat potrivit) firmele româneşti prin a le cumpăra produsele. Aşa ştiu eu să-mi dau pe-afară patriotismul (deşi cîteodată mi-ar plăcea sa-l expun şi-n stilul clasic american…). Nu multă lume înţelege asta – da’ mă încăpăţînez în continuare…

Cadourile pe care le-am ales ca şi subiecte ale probei 2 nu-s deloc întîmplătoare: reprezintă cel mai ieftin şi cel mai scump produs pe care-l poţi lua de la Borealy. De ce le-am ales aşa? Pentru că îmi plac extremele 🙂

Primul – o cănuţă simplă, cu zodii:

Mi-s dragi cănile. De-o vreme – parcă din ce în ce mai tare; mai mult – chiar povesteam cu nevastă-mea azi despre ele, în ideea în care mi-am propus ca de-acum să adun căni de peste tot pe unde mă duc. Aşa cum unii adună magneţi de frigider – eu vreau să adun căni. Plus de asta – niciodată nu cred că poţi să ai prea multe căni… Pentru mine – ar putea fi ca şi parfumurile (despre care mereu am avut gîndul ăsta), şi anume 365 în fiecare casă, pentru fiecare individ. Mi-ar plăcea să mă trezesc dimineaţa şi să-mi aleg cana de cafea asemenea hainelor de mers la serviciu, în funcţie de starea de spirit, de vreme, de ziua din săptămînă sau de parfumul femeii alături de care am dormit. Aşa încît – am să mă apuc de colecţionat căni. Promit!

Revenind însă la concurs – cănile cu zodii au să-mi amintească mereu de momente dragi, de oameni dragi: fiică-mea mare, primul meu copil şi (evident!) cel mai drag dintre ei (să nu-i ziceţi – că şi-o ia in cap…) şi mama mea. De la fiecare din ele, am primit în dar, la un moment dat, cîte o cană cu Vărsător. De la mama mea – acu’ vreo 10 ani cred, am primit şi eu şi Dana cîte-o căniţă mică, neagră, cu interior alb şi semnele zodiacale desenate cu auriu. Evident că niciunul din noi nu le-am folosit niciodată; eu, cel puţin – n-o să pot niciodată să-mi beau cafeaua din căniţe de-alea pe care musai trebuie să le ţii în mînă cu degetul mic în sus – că n-ai unde-l pune în altă parte. Cana mea de cafea tre’ să fie sănătoasă, sa-ţi tihnească să o ţii în mînă şi să bei din ea. Căniţele de la mama mea însă – şi acum le folosesc piticii să bea apă şi suc din ele. Şi mi-s dragi tare. Şi mie şi lor. Şi şi ei mie …

Iar de la Dara am primit la un moment dat (ea SIGUR ştie cu cu ce ocazie) un mug de-ăla cum descriam mai sus, alb cu motivele desenate pe un fond albastru. No – din aia îmi tihneşte să beau cafea. Şi aproape de fiecare dată cînd merg acasă în weekend-uri – din aia îmi beau cafeaua de dimineaţă. Şi mi-i drag că-i de la Dara, şi mi-i drag că mă ştiu acasă cu ei, şi mi-i drag că-mi tihneşte şi că ne e bine împreună, şi sîntem mulţi şi frumoşi. Şi gesturile astea mici, pe care copiii niciodată n-or să uite să le facă – mereu au să ne-aducă mai aproape unii de alţii, mereu au să ne facă să zîmbim şi să ne ştim iubiţi. Şi-acuma mi-i mai dor de casă şi de ei, de toţi ….

Al doilea produs pe care l-am ales e unul pe care mi l-aş dori eu:

Cu unul de-ăsta pe lîngă mine – “Opulence! I has it” începe să aibă un sens… Ştiu, nici n-am pretenţii 😉 Cert e că ăsta cred că, în genere, e un cadou pe care ţi-l faci singur. Puţin probabil, pentru “oamenii de rînd”, să-l primească de la cineva. Afara de cazul în care, de exemplu, unul din oamenii de rînd e Secretar de Stat şi celalalt e Barack Obama. Zic…. 🙂

Oricum – mi-ar plăcea să ajung ziua în care să mă pot ferici eu pe mine cu un astfel de cadou. Sînt, de felul meu, băutor de whiskey şi coniac. Iar momentele (rare, ce-i drept) în care îmi permit să savurez pe îndelete un coniac bun alaturi de un trabuc cubanez – sînt de departe dintre favoritele mele. Cinstit vorbind – pentru o combinaţie de Jidvei cu un Punch (Cohiba nu-mi place, a propos…) cred că aş renunţa şi la alt gen de tentaţii… Dar revenind la Hennessy – nu poate decît să-mi trimită gîndurile la clasicele imagini cu 3-4 domni bine (artistocraţi, masoni, şefi de state….you fill in the blanks), îmbrăcaţi în costume scumpe, aşezaţi în fotolii de piele cu mînere late, picior peste picior (unul din ei obligatoriu trebuie să fie în picioare, în centrul încăperii), într-o bibliotecă mirosind a cărţi vechi, mosc ţi tutun, într-o uşoară penumbră accentuată eventual de-un şemineu într-un colţ, făcînd politică cu un pahar de coniac într-o mînă şi trabucul în cealaltă, în timp ce doamnele discută despre shopping într-un salon alăturat. Senzaţia trebuie să fie fantastică, copleşitoare pe alocuri. Plăcerea savurării combinaţiei perfecte în condiţiile mai sus descrise – cred că trebuie să fie inegalabilă. Bineînţeles că opulenţa de care vorbeam la început e mai mult decît la ea acasă în decorul ăsta! Adică… hai să fim serioşi: eu dacă aş da $3000-$4000 pe o sticlă de alcool – păi doar n-aş fi tîmpit s-o-mpart cu alţi 3 ciacanăi! Nu fain aş sta eu singur pe un fotoliu de-ăla, dîndu-mă pe Facebook şi bînd ca ţăranu’ Hennessy-ul din pahar de muştar?! Parcă ceva nu puşcă 🙂 E MUSAI să apară şi opulenţa cu pricina în imagine! Obligatoriu tre’ să împarţi cu altu’, pe principiul (că tot vorbim de români…) “să moară toţi duşmanii” de ciudă; şi musai trebuie totul accesorizat doar cu vîrfuri de gamă. Altfel n-are farmec. Tocmai de-aia ziceam că mi-ar tihni şi mie un pic de “dat în stambă” de-ăsta. Sînt mai mult decît convins că m-aş învăţa foarte repede cu stilul ăsta de viaţă….

All in all – Borealy pare să poată să ne-ajute pe fiecare să (re)trăim un vis frumos. Fie că e ceva drag, fie că e ceva ce ai putea avea în plan, fie că vrei doar să pui o piatră de temelie la fericirea cuiva – cred că găseşti pe-acolo ceva cu care să faci primul pas în oricare din cazuri. Totul e să vrei, sa-ţi doreşti îndeajuns de tare.

Idealurile stau ascunse-n lucrurile mici. Să le atingi – depinde doar de cît de deasă-i sita cu care le cerni…

TED Blog

The TED Blog shares news about TED Talks and TED Conferences.

AraNaluca

E toamnă ...

Bunele Maniere

arta de a trai cu eleganta

În grădina mea

apar trandafiri dar și buruieni!

@soffys

Life... as I know it!

Sweet Escape

"People are more what they hide than what they show"

Mirela Pete. Blog

eu; ginduri; ploaie; vint; primavara

0ilustratoarevisatoare.wordpress.com/

© Copyright Adina Mirela Burlan, All rights reserved, O ilustratoare visătoare Oamenii care visează sunt suflete prețioase

bloodie

eu; ginduri; ploaie; vint; primavara

Ring of Gyges

lumea mea

Loc de dat cu capu'

sau cum să te fereşti de invizibil

Cătălin Ionescu

Nu deschide gura decât dacă vorbele tale sunt mai frumoase decât liniștea.

ILikeItComplicated

Yet she likes complications. She wishes she could turn and say: "I like people who unbalance me.”

AltergEgoEva

in extaz de la extrem la extrem

Fulgerica

eu; ginduri; ploaie; vint; primavara

cabral.ro

eu; ginduri; ploaie; vint; primavara

The Amelie's

Povești mai noi și mai vechi, de aici sau dintr-un alt univers