ție, pentru că-mi ești…
în cercuri concentrice roșii și gri
mi te-nvîrți paralel printre umeri;
mi-e teamă că nici măcar azi n-ai să vii,
cînd e vremea tristețea să-mi numeri,
să-mi întorci printre perne amor și extaz,
ca pe-un fîn ce cu furca-l despici;
să mă-mpingi către usă, să nu-mi dai nici răgaz
să-nțeleg că ai fost TU aici.
De din capătul scării te privesc nefiresc –
ne-nțelegere-n ochi și în vise –
și privindu-te văd cum arípile-ți cresc
și-ți rămîn prizonier între ușile-nchise.
Ca un cîine bătrîn, un pic orb, șchiopătînd
mă tîrăsc între patru pereți
și îți scriu zeci de rînduri – cuvinte-așteptînd
să te naști peste-o mie de vieți.
Ca o mînă întinsă aș vrea să te știu,
peste podul ce-mi leagă acum de atunci.
Legămînt peste timp mi-ar plăcea să îți fiu.
Și umăr de plîns.
Și tată de prunci.
there's someone in my head - but it's not me 