din spatele fin al
urechii tale drepte
stau încă și-aștept gustul
dulce-acrișor al ultimului
prim sărut promis,
lăsat pe marginea patului
ca un fel de ceas deșteptător
al clipelor niciodată
petrecute cu tine,
doar visate, doar desenate,
doar tu – la capăt
de tunel, tunelul meu,
capitonat cu gînduri furate
și dorințe înăbușite,
de dincolo de firesc,
de dincolo de
realitate,
pierdută între imagini,
picioare lungi
și sîni mici.
mică și în negru-mbrăcată –
îmi cobori pe jugulară
și mi te joci în păr,
jocuri de niciodată-copii.
Zi-ne cu cuvintele tale: