mirosul de iarbă verde și praf
izbindu-mi-se de simțuri
prin singura fereastră pe care
mi-ai lasat-o vreodată deschisă –
asemeni mijlocului corzii întinse
între acoperișuri de bloc, vădit deranjat
de mișcarea stîngace a unui picior peste celălalt –
scapă de sub control și se izbește de toți pereții,
semănînd doar șfichiuiri aritmice și
vînătăi pe genunchi.
te-aș așeza după-amiaza-n
cămașă de forță și m-aș învălui
de parfum fără timp de popas.
Ultimele comentarii