there's someone in my head – but it's not me

sînt fum de țigară și frunze de tei,

a flori de magnolii miros ochii mei,

pe tîmple îmi crește-nceput de cuvînt

și dinții mi-s strîmbi și mi-e poftă de vînt;

din mine în tine mi-aș face avînt

să fiu doar o dată văratec și sfînt;

mi-e pielea întinsă pe oase tîrzii

și ziua mi-e zi doar atunci cînd îmi vii;

mă-nspăimîntă înaltul și știu că tu știi

și mă bucură ploaia și-ai noștri copii

și-am picioarele mici și aș vrea să mă vrei,

mai cu seamă atunci cînd mă cheamă Andrei.

undeva, dincolo de

capătul nesfîrșit al crucii

pe care-o porți zi de zi pe

umerii mici – ai știut

întotdeauna că ochii mei nu mint;

cînd, îndreptați spre tine,

mărturisesc nespuse altfel regăsiri,

din nesperat rărunchi

îți rîde a tristețe ne-mplinirea

și ochii ți se-nriduiesc mărunt;

și-ai plînge, dar ți-e teamă

c-am să-ți umplu nesfîrșitul.