there's someone in my head – but it's not me

și dacă m-ai pune

să mă-ntorc pe cealaltă parte –

între zîmbetul trist și colțurile lăsate

ale ochilor verzui –

tot n-ai găsi altceva decît

cotorul unor ani lipsiți de

amintiri;

și în definitiv –

pe orice parte m-ai întoarce –

n-aș putea să-ți fiu nimic

altceva decît

dor…

mă-ntreb dacă la capătul

liniei de troleu

m-așteaptă brațele întinse-ale vreunei femei –

ori doar bucățelele mici de hîrtie

adunate din perforatoarele atîtor ani de

vînat boactări în stații

dezbracă-te de tine, tu –

prin adierea primăverii mute

și-nvăluie-mă verde și tabu

precum cearșaful dimineții slute

în care te-am pierdut printre cafea

și picuri mari de temeri dezolante;

un fel de fel de-al tău, de tu a mea

ca o iubire-n tonuri gri, picante;

dezbracă-te de tine, mi te dă

să te găsesc întinsă între perne

și fă-mi ce știi; nu-mi zi, doar fă;

prefă-te zîmbet cald printre atingeri terne

și să te scurgi din canapea

peste covorul mirosind a trudă

tu dezbrăcată, tu a mea

neterminată și zăludă.