printre rîuri de roșu aprins
sînul mic și alb se-arată lumii
asemeni noului născut palmelor mamei;
căzut dinaintea degetelor cu unghii nevopsite
plec capete pe care nici nu știam a le-avea;
în fața ta, în fața sînului mic și alb,
propriile mele rîuri se dau la o parte
ca din calea hergheliei de cai;
pe verdele ud al ierbii, mi-ar
fi plăcut să-mi fii continuarea unui
vis din copilărie;
pe cearșaful boțit – gulerul scrobit
mă aduce cu picioarele pe pămînt:
mîine e Miercuri și tu mi-ești departe.
Zi-ne cu cuvintele tale: