there's someone in my head – but it's not me

În fiecare an aștept primăvara ca pe cel mai bun lucru care mi se poate întîmpla. În fiecare an, cam de prin Ianuarie – mi se face dor de ea. Cu fiecare primăvară nouă renasc, cu fiecare primăvară nouă redevin eu, cel senin și curat, plin de viață, de zîmbete și de cuvinte potrivite. Iubesc mai mult, dăruiesc mai mult, sînt mult mai prezent. Mi-e poftă de tot și de toate, sînt zălud și mi-e sufletul mare-așteptînd nebunia. Dorul de soare, dorul de ploi călduțe, dorul de verde și-albastru, dor de primăvară. Îndrăznesc a zice că e unul din cele mai frumoase sentimente, dorul ăsta de primăvară.

Și voi mă-ntrebați cum o pot aduce în casă? Mie primăvara-mi vine singură; în casă și-n suflet, în gînduri și-n cuvinte – îmi vine singură, răspuns zglobiu al unei chemări nerostite. Ea ȘTIE că tebuie să-mi vină, ȘTIE că mi-e casa goală fără de ea, ȘTIE și VREA să îmi fiu fericit. E destul să-i las fereastra deschisă – și-o găsesc în sufragerie cînd vin de la serviciu. E destul să zîmbesc frumos către cer, să las vîntul să mă mîngîie absent – și mi-e sufletul plin și cuvintele curg, acemeni pîraielor repezi de munte. Cafeaua mi-e mai amară și și țigara mai fină; mașina mi se vrea spălată și praful se vrea șters. Femeile miros a proaspăt și bun și liniștea iernii dispare acoperită de triluri alergînd peste cîmp.

Primăvara mă schimbă cu totul. În fiecare an, e ca și cum aș renaște, ca și cum as lua-o din nou de la capăt, ca și cum cineva mi-ar da voie să repar toate greșelile unui an trecut, ștergînd totul și pornind iar la drum. Lessons learned, aplicat în viața reală. Tot ce-am făcut prost într-un an – pot să repar într-o lună. Tot ce-am uitat – pot să reiau. Tot ce n-am putut, pot să re-încep. Primăvara cred că e singura perioadă din an cînd îmi tihnește să fac curățenie, de exemplu. Și nu mă refer la scos gunoiul și șters praful. Primăvara mi-e bine să zugrăvesc, să mut mobile, să fac schimbări majore. Să simt și-n jurul meu schimbarea din mine.

Chiar dacă nu m-apuc de cumpărat mobile noi în fiecare an – măcar le mut pe cele vechi în locuri noi. Fac din sufragerie dormitor și viceversa. Mut fotoliul în locul patului și televizorul în locul șifonierului. Biroul devine masă de lucru și balconul spațiu de locuit. Ceva trebuie să se schimbe. De fiecare dată, în fiecare an. Și pot fi, pînă la urmă, chiar și schimbări mici: un tablou nou, o floare, un desen pe perete sau un obiect nou pe etajera din hol. Orice – doar să-mi fie mai aproape schimbarea. Să-mi simt și să-mi văd lîngă mine bucuria unei noi primăveri.

Și da, cel mai fain e să-mparți. Bucuria schimbării, sudoarea lucrului fizic, zîmbetul de după – privind amîndoi frumusețea noului, îmbrățișați a dor. Dar la fel de ușor recunosc că mi-e bine și drag să fac toate astea și singur. Mă bucur la fel de tare, asemeni unui copil ce-și primește jucăria preferată. Și trebăluiesc de nebun, pînă afară e întuneric și-s obosit-rupt și-apoi, dintr-un colț, cu un pahar de vin în mînă – îmi zîmbesc mie admirînd noutatea; și-i zîmbesc ei, de drag, de dor alinat. Amîndoi – renăscuți, refăcuți, strîngîndu-ne-n brațe tot ce ne e mai bun.

Iar pentru cei ce n-aveți puterea, ori abilitățile, ori doar cheful necesar – întotdeauna veți avea la dispoziție un interior designer care să facă asta cu drag. A propos de asta – fiica-mea m-a anunțat zilele trecute că asta i-ar plăcea să se facă, atunci cînd se face mare. M-am bucurat sincer; măcar cineva dintre noi aș ști că-și cîștigă existența din ceva ce face cu drag. Mi-ar tihni, mi-ar fi ca un fel de primăvară.

O primăvară ce mie-mi intră mereu în casă, pe ușa din față, pe fereastră, prin gurile de-aerisire, peste tot. Mi-e bine primăvara, mi-e drag, mi-e poftă și frumos. Mi-e nou, mi-e verde, mi-e fiecare clipă altfel decît ultima, nimic fad, nici un fel de rutină. Mi-e albastru și ciripeală, magnolii și liliac, proaspăt și mereu aproape, nebunie de culori și senzații, dragoste și dor. Și-aș vrea să am mai multe cuvinte pentru ea, aș vrea să le găsesc altfel; dar încă nu mi-e primăvară afară, încă mă lasă așteptînd. Să reveniți, să mă vedeți altfel, odată ce are să-mi fie alături. Promit să nu dezamăgesc.