Te-am pedepsit, vreme lungă și refuz de cuvinte. Nu ți-am zis nimic, ca și cînd n-ai fi existat niciodată, ca și cînd ai fi fost doar gînd frumos în după-amiezele mele de Joi. Te-am știut departe și mi te simt gol între sentimente și trăiri; mi-e al dracu’ de dor de tine și mă tem să te văd. Mă tem să te-ating, să te văd zîmbind; mi-e frică de mine, mă tem de tine mai mult ca oricînd altcîndva, amestecată între bunele și relele mele, tu – ce mă poți termina cu totul, dintr-o mișcare a mîinii, dintr-o sprînceană ridicată ori un cuvînt bine ales.
Te-am căutat în fiecare clipă pe lîngă care am trecut și niciodată nu mi-ai fost acolo; nici cuvînt, nici imagini, nici atingeri, nici nimic din ce te știam odată a-mi fi. Și-aș vrea sa-mi vii măcar o dată înapoi, în vreme demult trecută, așa cum n-o să mai fim niciodată, aș vrea să îmi vii înapoi și măcar o dată, măcar pentru o clipă, să mă iubești.
Nu mi te termini tu mie întîi, dinaintea capătului zilelor noastre altar frumuseții fiind?
there's someone in my head - but it's not me 