there's someone in my head – but it's not me

prizonier între gîndul de tine preaplin

și degetele încleștate pe tacul slinos; îmi

pleznești realitatea cu asurzitoare palme

înroșite de lipsa unor sentimente decente.

Mi te învîrți în jurul mesei, în irizații roșcate

peste-un albastru întreg, așternut la picioarele mele,

gata de-a se oferi în dar, așteptînd doar

îmbrățișarea călduță a unor mîini ce

n-au atins de mult carne de femeie.

Nu te mai găsesc lîngă mine și

răceala stîlpului ce-mi sprijină spatele așteptîndu-te

mi se scurge prin trup, gîdilînd părți

pe care nici nu le mai țineam minte a fi parte din mine

și lumi încă nelocuite se spulberă pe podea,

eșuînd lamentabil în încercarea de-a

te lua, măcar o dată, de mînă.

Mă trezesc transpirat, neterminat și gol

întins pe-un cearșaf ce n-are să miroasă

niciodată a tine.

Din colțul stîng al camerei – un paianjen

negru mă privește tîmp și-n tăcere.

De-ai fi fost tu – m-aș fi rostogolit zgomotos

afară din pat.