Nebunia picioarelor goale, atingîndu-se timid prin întunericul cu iz de roșu aprins – gînduri rămase cuvinte nespuse la capătul de sus al tot ceea ce ar fi putut fi între noi; culorile tale, amestecîndu-se-n mine asemeni ploii în praf: roșu, alb, verde, și-apoi albastru adînc, tresăltat doar de zîmbetul larg.
În noaptea asta – degeaba te caut lîngă mine.
Posted from WordPress for Android