Într-o zi ai să-ţi înţelegi lumea prin alţi ochi; poate nu la fel de albaştri, poate nu la fel de mari, poate nu la fel de ai mei. Ai să priveşti înapoi, la anii trecuţi, la anii pierduţi – şi-ai să înţelegi. Asemeni imaginilor ce-mi fug mie prin minte acum – de la mesele din scînduri de lemn, la camera cu pereţi albi; de la întunericul tinereţii la lumina ce mă-nconjoară acum în fiece weekend; de la lojele teatrului la toate concertele la care n-am fost; de la patul roşu pînă la străduţa îngustă unde mi-ai zîmbit înainte de-a pleca; de la marijuana fumată atunci, demult, pînă la pălăria albă; de la pletele curgînde pe umeri pînă la mîinile tale prelungi; de la toate (i)elele mele pînă la tine – la fel, într-o zi nu departe – ai să-ţi înţelegi şi tu durerea şi pierderea şi toate relele anilor ce-au fost. Şi-ai să plîngi; şi-ai să vrei să-ţi urli neputinţa şi durerea; şi-ai să-ţi prinzi obrajii în pumni şi părul are să-ţi acopere faţa într-o nebunie de sentimente şi imagini.
Şi eu am să fiu acolo, din prima clipă, lîngă tine, cu tine, pentru tine. De mi-i vrea, de mi-i şti, de mi-i lăsa. Mîini mîngîind degete, degete ştergînd lacrimi, lacrimi curăţînd tot ce odată a fost rău, murdar, nemilos şi nefiresc. Voi fi acolo. Să te ţin în braţe, să te-ascult fără de cuvinte spuse, să te-nţeleg fără de atingeri, să fac din tine încă o dată om.
Cînd ai să simţi depărtarea – întinde doar mîna. Voi şti s-o prind, voi şti să vin. Voi fi fost deja acolo, dinaintea ta, dinaintea oricăror cuvinte încă nespuse.
Învaţă-mă să ne fim aproape.
Învaţă-mă de tine, tu.
Ultimele comentarii