Minte încrucişată…gînd nebun ce eşti
Aştept să te văd. Altfel, cum încă nu te-am mai văzut, o altă percepţie asupra aceleiaşi realităţi, cu alţi ochi, cu alt fel de atingeri.
Aştept să te văd. Nimic din tine aşa cum mi te-am colorat în gînduri în atîta amar de ani n-ar mai trebui să fie acolo. Nimic din tine simplă, nimic din tine departe, nimic din tine zîmbet, a soare cald mirosind, respiraţie dulce-n după-amiaza tinereţii mele. Nimic din tine albastru, nimic din tine amalgam de emoţii, nimic din tine cuvinte pe hîrtie strîmb aşezate. Ori poate toate şi încă mai mult.
Aştept să te văd. Undeva în mine se dau bătălii. Undeva în mine – eu de ieri lupt cu mine cel de azi, în încercarea disperată de-a mi te scoate din minte. De-a face din tine amintire, de-a nu-mi mai fi, în zorii zilei, începutul şi sfîrşitul.
Aştept să te văd. Trăiesc cu sentimentul, mic, pitic, amestecat printre gînduri aiurea – că ceva are să se schimbe. Nici măcar nu ştiu de-are să-mi fie mai bine ori zidurile au să mi se facă praf. Nici măcar nu ştiu de are să-ţi fie ţie lumea mai caldă şi patul mai încăpător, dimineaţa printre visul confuz şi părul ciufulit de mîna cuiva, oricui, nimănui.
Aştepţi să mă vezi. Încerci să înţelegi fiecare cuvînt pe care ţi-l spun, fiecare rînd pe care ţi-l scriu, încerci pe toate să le-nţelegi şi să faci din ele legămînt. Te-ntrebi unde sînt, ce ne leagă, de cînd şi de ce; priveşti înapoi, spre tot ce-ai fost înainte, te-mpiedici de privirea mea şi totul aleargă nebun înspre ziua de ieri. Trăiri ciudate, legături mai mult intuite decît atinse, zîmbete furate şi interpretări ale unor gesturi ce n-au existat niciodată.
Aştepţi să mă vezi. Mă-ntreb dacă aştepţi să mă vezi.