München – Franz Josef Strauß airport – Dec 2nd 2011

Ăsta e un textuleţ pe care l-am scris în Decembrie, întorcîndu-mă din prima “excursie” în Stavanger, în “pauza” de 9 (nouă) ore petrecută în München, în aeroport.

Nu cred că are vreun rost să încerc să descriu prea în detaliu “plăcerea” de a pierde atîta amar de vreme într-un loc în care oricît de mult te-ai strădui – îm maxim 2 ore ai cam epuizat tot ce era de văzut şi de făcut. Cert e că nu e deloc plăcut şi nu vreau să repet curînd experienţa….

Probabil singurul lucru bun în astfel de cazuri sînt tocmai căderile astea în visare, momentele alea în care imaginaţia o ia razna şi-ncepi să te vezi acolo unde n-ai fost niciodată (dar unde cel mai probabil ţi-ar fi plăcut cel mai mult să fi putut fi), momentele alea în care te simţi complet rupt de tot şi de toate, singur cu ale tale şi de nimeni băgat în seama.

Iată textul:

I’ve never felt a weirder display of loneliness, desire, helplessness and need at the same time; looking around me – only sad, unfamiliar faces, each and every one of them searching inside itself, looking for something that’s never been there, as if there is no better time to dive into yourself than when on a half-deserted airport, far away from everything you know and love, anything that might, at some extent, understand you; a few minutes ago, passing by the smoking lounge – my eyes caught sight of a big ad (only later on I understood it was for cigarettes), a big ad showing two girls, one guy, all on the deck of some fancy cruiser or such, all happy, all smiling, all half naked; and the sight of one of the girls’ feet instantly sent me away, to a different world, a world I’d forgotten about, a world of its own, where my woman had long legs, beautiful toes, black hair and eyes, incredibly white teeth and a smile as never to be seen again; I suddenly had a glimpse of the days we once shared together, I somehow even felt her nakedness touching me – and still – I cannot understand why we never actually made love to each other, why it was always only games, only teasing desire, only touching and tasting of one another’s bits; and then I came back; sad, unfamiliar faces, never attracting each other, each in its own corner, black leather chairs under them, monitors showing something nobody watched, empty tables and the feeling of helplessness…

Şi nu ştiu de ce acuma, recitind, îmi vin în minte oarece vorbe de-ale lui Jim:

Could any hell be more horrible than now, and real?

L.E.: Here’s a photo of the above mentioned ad, taken during my last “visit” to the Munich airport.

Advertisement

5 Comments to “München – Franz Josef Strauß airport – Dec 2nd 2011”

  1. Am “gustat” și eu din acea singurătate lăuntrică care te cuprinde atunci când ești înconjurat totuși de multă lume, dar care îți sunt atât de străini încât par a fi la ani lumină distanță; ceea ce – raportat la dimensiunile reale – te face doar să te simți mic, mic de tot… pierdut în mulțimea în care ești doar încă un individ lipsit de personalitate.

    Spre deosebire de alte împrejurări, într-un aeroport ești doar o valoare unitară în acel număr ”n” pe care îl raportează persoane mult prea reci la știri în caz de vreo întâmplare nefericită.

    Într-adevăr în astfel de situații devii introspectiv și te pălește inspirația de a scrie.

    • Exact; ăla e sentimentul, bine descris de tine.

      Ce mă enervează pe mine e că de cele mai multe ori atît de uşor şi de brusc sar de la starea de singurătate la cea în care nu mai prididesc în a urmări grămezile de oameni ce se perindă prin juru-mi – încît, pînă la urmă, nici una dintre ele n-o fac “cum trebuie”…

      Oricum – relativ la scris – mie mi-e evident ca aeroportul e un loc excelent în care “să-ţi dai drumul”. Da’ ştii şi tu asta, cel puţin la fel de bine ca şi mine ….

  2. Sa-nteleg ca nu vorbesti germana… (I’m joking…)

Zi-ne cu cuvintele tale:

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

TED Blog

The TED Blog shares news about TED Talks and TED Conferences.

AraNaluca

E toamnă ...

Bunele Maniere

arta de a trai cu eleganta

@soffys

Life... as I know it!

Sweet Escape

"People are more what they hide than what they show"

Mirela Pete. Blog

eu; ginduri; ploaie; vint; primavara

ADINA MIRELA BURLAN

- oamenii care visează sunt suflete prețioase -

bloodie

eu; ginduri; ploaie; vint; primavara

Ring of Gyges

lumea mea

Loc de dat cu capu'

sau cum să te fereşti de invizibil

Cătălin Ionescu

Nu deschide gura decât dacă vorbele tale sunt mai frumoase decât liniștea.

ILikeItComplicated

Yet she likes complications. She wishes she could turn and say: "I like people who unbalance me.”

AltergEgoEva

in extaz de la extrem la extrem

Fulgerica

eu; ginduri; ploaie; vint; primavara

cabral.ro

eu; ginduri; ploaie; vint; primavara

The Amelie's

Povești mai noi și mai vechi, de aici sau dintr-un alt univers

%d bloggers like this: