Scriam cîteva posturi mai în spate de ochii lui Che și despre cum l-am descoperit acu’ mulți și cum totul a dat într-un fel de obsesie, cum fac eu mereu pentru lucrurile care-mi sînt, la un moment dat, dragi. Tot atunci demult, căutînd materiale despre Che – inevitabil am adunat și muzică. Tot în postul deja menționat va link-uiam către Nathalie Cardone și Carlos Puebla. Eu am dat, atunci, de ei – după ce-am gasit întîi de toate asta:
Am început să scriu postul ăsta exact în același moment în care, cel puțin teoretic, Buena Vista Social Club și-au început recitalul la Cluj (Napoca). Mai bine de o lună de zile am urmărit on a daily basis unul din site-urile pe care se vindeau bilete pentru concert, sperînd cu fiecare zi trecută că are să-mi rămînă și mie bilet. La un moment dat – se terminaseră și m-am consolat că asta e; n-am fost pe fază. Apoi au mai dat drumul o serie și m-am bucurat ca un copil. Și iar le-am urmarit zilnic. Sincer să fiu – în afară de AC/DC-ul de la București la care am fost – ăsta a fost singurul concert la care voiam din tot sufletul să merg. Și-n concluzie – acuma stau și scriu aici, ascultînd BVSC pe YouTube, singur ca de obicei, lipit de singura bere pe care o am și fumînd cu grijă din ultimele țigări.
Răsare de ce-ul? Păi e simplu: p**a bani! Că doar eu muncesc doar pentru stat, bănci, dări, taxe și alte alea. NU pentru mine, NU pentru familie, NU pentru copii, NU pentru nimic altceva! Trag o lună ca bou’ doar ca să am în 10 cu ce plăti contribuțiile lunare și combustibilul de mers la serviciu și acasă la ai mei in weekend. În rest? Who the fuck cares?! Îmi ziceți că am io probleme cu gestionarea banilor. Mă-ntrebați ce căcat fac cu ei? Păi hai să facem o analiză parțială:
| Chirie | 787.5 |
| Cheltuieli (asociație, gaz, curent, internet, telefon mobil) | 570 |
| Juma’ de rată BCR, că juma’ plătește Dana | 800 |
| Rată Raiffeisen | 350 |
| Combustibil | 650 |
| Papa cantină serviciu | 300 |
| Papa de seara | 300 |
| Țigări (1 pachet pe zi, că E scumpe) | 465 |
| TOTAL | 4222.5 |
Cam asta-i ce e musai într-o lună. Vă las să presupuneți cît cîștig, ce anume aleg să sar în fiecare lună sau să amîn ca să mai pot lua și niște beri din cînd în cînd. Nu mai povestim de lunile în care se gată pasta de dinți, hîrtia de cur, șamponul, spuma și lamele de ras, săpunul, spray-ul, detergentul (de vase și de rufe), uleiul, sacii de gunoi și odorizantele (de budă sau de cameră), toate deodată. Ce-i drept – ca să vă ajut – m-aș putea lăsa, în primă fază, de fumat (să nu uităm că acu’ nu mai mult de o juma’ de an fumam 2 pachete pe zi; deci 8-900…). Și-apoi m-aș putea lăsa și de mîncat, că oricum nimic n-ar mai avea nici un sens (nu că acuma aș mînca cine știe ce; să ne înțelegem!).
Și azi vorbeam cu diverși alți oameni, tineri, mai bătrîni, mai prinzători de fluturi, mai la casele lor, mai cu funcții, mai fără: TOATĂ LUMEA E ÎN ACELAȘI CĂCAT!!!! Să fim oare toți iresponsabili și de bani împrăștietori?! Să ne doară chiar pe toți la cuc și fofo de toate cele, într-un egoism nemaiîntîlnit?! Oare? Chiar așa să fie?…
Deci – dragi tovarăși șî pretini – aștept cu brațele și ușile deschise contabili, experți contabili, consultanți financiari sau orice altă rasă/nație/tip de individ capabil să-mi explice ce să fac. Eu unul nu-s în stare. Eu unul vreau în Cuba. Ăia-s sărăci, da’ măcar îs fericiți. Sau vreau o revoluție, ca să rămînem în sfera Cubei, a lui Che și a BVSC.
Mdeci – ăia de sînteți la concert – Daniela, Coco – enjoy and think of me! Ăialalți (cărora vă pasă) – beți ceva pentru mine – că io n-am nici ce, nici cu ce. Restu’ – mă puteți pupa colo ‘șa, după ce nu mai am cele menționate acu’ trei paragrafe.
HASTA LA VICTORIA SIEMPRE!
HASTA SIEMPRE, COMANDANTE!
Sau cum zicea un domn care mi-i din ce în ce mai drag, dar căruia încă n-am apucat să-i mărturisesc iubirea:
SICTIR, MĂ!
there's someone in my head - but it's not me 