și cîteodată – privirea întoarsă spre mine
ți se transformă în atingeri mărunte pe
șira spinării mele, neînceput
neterminat preludiu al tuturor dragostelor
ce ni s-au scurs vreodată printre degete;
tu – cu pielea amintind de-o dup-amiază
și respirația-n miros de sărut înfășurată;
eu – colțuros și stîngaci, bătătorit
de neputințe și cu părul vîlvoi.
Dimineața mi-ar plăcea să te-aud
călcînd în picioarele goale gresia rece,
în zumzet văratec de greieri tîrzii.