Muenchen – Cluj. Se pare ca in ultima vreme scriu numai din avioane sau intre avioane. Trist, dar oricum mai bine decit nimic. Ma gindeam oare unde e diferenta intre gindul visat si vorba spusa. Unde anume se intimpla ruptura, ce o declanseaza si ce o poate opri, de ce se intimpla si cum se previne. E clar ca e o chestie veche, de cind lumea – altfel n-ar fi vorba cu socoteala de acasa.
Eu ma gasesc deseori prins intre gindul ala si vorba aferenta, si niciodata nu-mi dau seama cind si cum si daca am rationat. Ma trezesc doar ca vorbesc timpenii in locul gindului bun sau, si mai rau – stau si tac precum copilul prins cu minciuna si pus inaintea faptului. Mi-e ciuda pe mine si mi-ar placea sa stiu daca e ceva controlabil in toata minunea asta; sau daca, dimpotriva, totul e doar ceva instinctual, un mod salbatic de aparare, un defense-shield impotriva a ceea ce singuri ne-am putea cauza, din prea mult exces de zel.
Si e vorba aici de cuvintele niciodata spuse femeilor pe care le iubesti; e vorba de “aftermath-ul” ala in care constati ca ai vorbit fara sa gindesti; sau secunda imediat urmatoare cind te gindesti “cacat! De ce n-am zis asta?”; e vorba de ideile bune care intotdeauna vin o secunda prea tirziu; e vorba de toate acele “awkward moments” pe care intotdeauna ajungi sa le regreti si niciodata nu pari in stare a le evita.
Posted with WordPress for BlackBerry.
there's someone in my head - but it's not me 