Posts tagged ‘sex’

October 13, 2013

Și…cine-o-nfipt cuțîtu’-n brînză?!

ID-100146312Cinstit să fiu, proba asta-mi pică nemaipomenit, în contextul în care eu fără brînză n-aș putea trăi! Serios, întrebați pe oricine mă știe mai mult decît dintr-un “About” de blog: mă pot lejer intitula fan brînză și rar ai să-ntîlnești la mine-o masă de unde să lipsească preparatele din lapte. Problema însă e alta. Delaco-mi cere, în proba 5 din SuberBlog 2013, să îi și să vă povestesc despre unde anume zboară imaginația mea cînd zic (sau cînd aud) “Miez de lapte“. Iertată-mi fie îndrăzneala, însă aceiași unii care-mi știu afinitățile brînzești vor fi cei ce deja știu la ce m-am gîndit… 😀

De cînd s-a afișat proba asta (și sînt deja trei zile…) încerc să dau o altă conotație gîndurilor mele. Oricît m-aș strădui însă – cînd zic “Miez de lapte” nu mă pot gîndi decît la pornoșaguri! Promit!

Miez de lapte – poc! – Bukkake

Miez de lapte – bang! – Creampie

Miez de lapte – bum! – Snowballing

Deepthroats, messy facials, cum shots, foot jobs, hand jobs and all of the other jobs – numa’ la pornoșaguri mă duc cu gîndul…

Sincer nu știu dacă io-s stricat sau mai sînt și alții ca mine, dar:

1. Delaco zicea că vor să vadă, din articolele astea, ce-au transmis consumatorului prin brandu’ ăsta. Păi…if you take me – și dacă mai sînt și alții ca mine, the more, the merrier – mesaju-i brici! Da’ fără legătură cu brînza! Sau are totuși legătură, doar că e altă brînză?! Pe bune – sînt confuz…

2. Am citit niște “idei de servire” … Well..Huston – we have a problem! Miezu-i miez și brînza-i brînză – da’ cînd io asociez brandu’ cu Rocco Siffredi și apoi citesc că ăia micii îl vor cu dulceață pe deasupra – my mind gets blown to pieces! La propriu! Mi-adun creierașii de pe lîngă monitor, bucățică cu bucățică, imagine stricată cu imagine stricată, miez by miez

Dacă mă-ntrebați pe mine – n-o fost o idee inspirată alegerea numelui. Brînza – îi brici! Ca de altfel majoritatea produselor Delaco. Dar cu numele – ați cam dat-o de gard. Afară de cazul în care și voi gîndiți ca mine, aceleași imagini le-ați avut și voi în minte și-ați plecat de la ideea că sexul vinde. Pînă și brînză! Then – you really nailed it! Se explică de ce Miez de lapte a fost votat produsul anului 2013. Serios, acuma! Deja și văd niște scenarii din familii românești de succes:

1. Sufragerie de bloc. El cocălar, ea piți; pe canapea

– Iubiiii … nu-mi aduci și mie din bucătărie niște Miez de lapte? Te roooooog …

– Ce-ai, fă?! Să ți-aducă mă-ta din bucătărie! Ia de-aici, mai bine!

face fuck urmat de-un messy facial

 – Ia, fă! Miez de lapte-ai vrut, brînză ți-am dat.

2. La cosit; pauză de masă

 – Nelule, nu mai ai tu prin tașcă niște miez de lapte? Să dăm și noi la oamenii ăștia; că le-o fi foame…

 – Dă-i în mă-sa! Nu mai bine mergem noi după căpița ‘ceea, și-ți dau io niște brînză proaspătă, numai ție? Așa…direct de la cioban? Ce zici?

… chicoteli, gemete, un pic de creampie și Maricica ștergîndu-și cu fusta întrecoapsele roșii …

 – Nelule … să nu mă spui la mica, bine?

 – Ce-ai fă, ești proastă?!

Pînă la urmă însă, cre’ că e de bine. Ideea e să ne facă poftă; produsul; ori brand-ul; ori imaginea pe care ne-o stîrnește fiecăruia-n minte. Cert e că eu nu cred să fie cineva care să nu fi reținut denumirea asta. Și cred că asta e, pînă la urmă, ceea ce contează. La ce anume ne ducem fiecare cu gîndul cînd citim “Miez de lapte” – asta e problema fiecăruia. Dar parcă-parcă niște miez de lapte-ar merita și promoter-ița cu brînzici pe scobitori din “aisle 5“. Mă bag și io! Revin în 5!

__________________________________________________

P.S.: Once again – is it just me – sau SuperBlog-ul de anul ăsta are conotații înroșitoare în obraji? Au început  cu frumoasa cu un scop precis (care, desigur, musai că se spală pe cap cu Farmec), au continuat cu un suculeț proaspăt, stors direct de la sursă dimineața devreme, apoi ne-au povestit despre dependența de sex și-acum am ajuns la miezul de lapte. De-aici incolo – evident că weekend-ul la Straja o să se lase cu ceva gangbang, la care poșetele doamnelor n-or să mai ascundă doar secrete…

Hmmm…I REALLY wonder what’s “cumming”?! …

October 9, 2013

Și-apoi ai fost tu…

If you forget everything else about me, please remember this. I walked down that street and I never looked back and I love you. I love you. I love you so much that I shall hate you for ever for today. – John Fowles, “The Magus

Salut! Eu sînt Andrei și sînt dependent. Sînt dependent de tine…

ID-100146312Pe Andrei l-am întîlnit prima oară acum mulți ani. Mereu ușor adus de spate, mereu încruntat, cu capul în pămînt și întotdeauna cu o foaie și-un pix pe undeva prin buzunare, cu părul lung amestecîndu-se în bucle pline și nebune, întotdeauna undeva în preajma unei femei, cu un cuvînt de spus ori o mînă de întins. Întotdeauna singur, mereu însă înconjurat de oameni frumoși. Mereu nesigur și îngrijorat, întotdeauna însă gata să-și sacrifice cel mai de preț bun pentru cea mai simplă femeie ce i-ar fi atras atenția pe stradă, ori în crîșmele ori cafenelele în care i se scurgeau, asemeni unui film*, secundele, orele, viața. Niciodată nicăieri, mereu însă aici; niciodată acolo, dar întotdeauna alături.

Nu știu cine ești. Am încercat o viață întreagă să te-nvăț pe de rost, să te știu ca pe-o carte pe care-ai citit-o prima oară-n copilărie și pe care o reiei, odată cu fiecare 7 ani trecuți, odată cu fiecare nou ciclu încheiat. Încă n-am reușit. Încă te-nvăț. Încă mă uimește fiecare gest al tău, fiecare mișcare din șolduri ori umeri, fiecare zîmbet și fiecare șuviță aranjată după ureche, încă mă macină gîndul ochilor tăi dimineața în pat și mersul desculț și-apăsat pe podelele de lemn ale mansardei mele.

Ce vrei de fapt de la mine, Andrei?

Vreau să-mi exiști. Vreau să îmi fii. Mereu aici, într-o formă sau alta, nici nu contează. Doar să-mi exiști. Am înțeles tîrziu, însă măcar mi-e mai ușor acum. Dependența de tine mi-e nebunie și drag. Te vreau copilă abia femeie, te vreau curvă, te vreau doamnă și mamă, te vreau oricum – dar te vreau. Blondă cu ochi mari albaștri, brunetă cu fire negre de păr ne-epilate pe antebraț, roșcată cu pistrui și sfîrcuri roz, șatenă ștearsă, pierdută în mulțime – te vreau oricum. Te vreau în cuvinte și-n priviri pe furiș, am nevoie de tine în imagini și gînduri nemărturisite nimănui; vreau să îmi fii dimineață și noapte, Septembrie tîrziu și Iunie a cireșe mirosind, tentații te vreau și atingeri furate în colțuri de vis, capăt neterminat de sentimente și țipete din suflet lăsat orfan pe marginea statuii din centru.

Și totuși, Andreiul meu drag – ce vrei de la mine?

Vreau să vezi, vreau să-nțelegi. Am nevoie de tine, în fiecare clipă, mereu. Am nevoie, trebuie – să mă dărui cuiva. Complet, absolut, fără nici un fel de granițe ori constrîngeri – trebuie să mă dărui. Ție, ei, vouă, tuturor, oricăreia. Dăruirea mea – un fel de legămînt fără de cuvinte între mine și cel ce m-am învățat a fi, cunoscîndu-te. Dăruirea mea – fugă de-o realitate pe care n-o-nțeleg, din care nu m-am ales niciodată cu nimic bun, o realitate din care nu m-am simțit niciodată parte, o realitate ce mă-nconjoară nefiresc, pe care mi-o scutur de pe umeri de fiecare dată cînd gîndul îmi fuge la tine. Nu sînt complet, mă simt știrbit, neterminat – dacă nu mă știu pierdut cu totul în tine. Femeia mea, doar a mea, mereu a mea. Fug din tine una – în tine cealaltă, mă pierd pe mine și te caut pe tine printre toate cîte vreodată mi-ați fost mie tu. Incomplet, neterminat, știrbit. Gol de orice fel de sentimente, golit de orice fel de trăiri. Vreau să vezi, vreau să-nțelegi. Pot sta o viață lîngă tine, să te iubesc încet, mocnit, scris în cuvinte și spus în atingeri – fără să cer nimic în schimb. Decît să înțelegi. Să mă lași să depind, să mă lași mă dărui, cu totul, ție. Nu-ți cer să mă iubești, nu-ți cer să mă accepți, nu-ți cer să te schimbi ori să trăiești pentru mine. Nu vreau decît să mă lași acolo, în colțul meu, colțul preferat al camerei tale, să mă umplu de zîmbet, de parfum și să-mi hrănesc imaginația și degetele avide de scris. Atît. Și poate, doar poate, din cînd în cînd – să fugi departe cu mine, cîteva clipe doar, să-mi asculți povestea și-apoi să dispari. Să mi te schimbi cu alta, pe furiș, fără măcar să apuc să-nțeleg schimbarea.

Mi-ești nebun, Andrei. Mi-ești nebun…

Sînt doar eu. Eu cel altfel, eu diferit, eu cel care mereu face diferența, eu. Și nu-ncerca, vreodată, să mă iubești. N-aș ști ce să fac cu dragostea ta. M-ar inhiba, m-ar speria, m-ar goni. N-am nevoie de dragoste, n-am nevoie de dăruire din partea ta. De vrei să mă știi lîngă tine – trebuie doar să exiști și din cînd în cînd să zîmbești. Dar să nu mă iubești. Niciodată. Și să nu-mi cedezi. Niciodată. Altfel ai să mă pierzi. Pentru totdeauna. Din părul blond am să fac picioare lungi și din pistruii de pe umeri – degete lungi; din ochii verzi urechi fine cu cercei atîrnînd și din sînii mici jugulară fierbinte. Am să te transform în alta, mereu alta, mereu tu. Același univers paralel – doar altă dimensiune. Aceleași sentimente date ofrandă – doar că în altă zi a săptămînii. Aceiași ochi – dar alte mîini. Aceleași cuvinte, doar că amestecate în paragraful următor.

Eu sînt Andrei și sînt dependent de tine…

Andrei e în fiecare din noi, la fiecare colț de stradă, pe fiecare bancă în parc. Deghizat, ascuns, tînăr ori bătrîn, cu plete ori degete lungi, cu pantofi scîlciați ori cravată de mătase – pe Andrei l-ați întîlnit, fiecare, măcar o dată în viață. Andrei e timid, Andrei nu vorbește mult, e antisocial și distrat, Andrei e singurul pe care știi totuși că te poți baza și singurul ale cărui povești vrei să le-asculți. Andrei e tot ce ai visat vreodată să ai – și niciodată n-are să fie acolo cînd l-ai vrea. Mereu ai să-l găsești așteptîndu-te pe scările de la intrare, cu mîinile în buzunare și-un zîmbet strîmb în colțul stîng al gurii – dar abia tîrziu ai să-nțelegi de ce. Pe Andrei se poate să-l fi întîlnit demult și să-l fi pierdut deja. Ori s-ar putea să te lovești de el mîine, la casă în supermarket. Andrei e un pic din fiecare din noi și mult mai mult decît oricare am putea fi vreodată. Andrei e bărbatul din visul oricărei femei, deși îi doarme alături în fiecare noapte…

Cras amet qui numquam amavit quique amavit cras amet – (The Vigil of Venus) – via “The Magus” – John Fowles**

Mulțumesc tuturor femeilor din viața mea….Thanks for sharing!*

________________________________________________________________________________

* – A propos de dependențe – e de văzut “Tentații (i)rezistibile/Thanks for sharing” , o comedie despre dependența de sex, ce tocmai se lansează prin cinema-urile românești.

** – o traducere bunicică a citatului cu pricina îi aparține profesorului Andrey Kravtsov de la Universitatea de Stat din New Mexico și sună cam așa: “Let those love now who’ve never loved; let those who’ve loved, love yet again”.

Material scris pentru SuperBlog2013

June 20, 2013

Gînd 28

Cad peste tine ca un vînt nebun

În adieri atipice şi moi.

Mă-nvîrt absent şi beau parfum

De sex făcut cu umeri goi,

Pe haine încîlcindu-se prin pat,

Acoperind ruşini şi nefiresc

Şi gîtul ud şi-un sfîrc muşcat

Şi coapse ce se despletesc.

Lumini difuze se preling

Pe zidul gol şi-n mintea mea

Te simt, te caut, te ating,

Te-arunc vulgar pe canapea

Şi pe fotoliile din hol,

În cadă, peste lumînări.

Intimidat de trupu-ţi gol

Îţi urlu surd şi doruri, şi frustrări

Mă-mping în tine-adînc şi greu,

Tot mai adînc, concentric şi difuz;

Nimic din tine nu mai e al meu

Decît orgasmul palid şi confuz,

Murdar de tine şi sătul de noi

Împrăştiat prin aşternutul gri

Cu iz de primăvară şi noroi,

Din vremurile cînd uitai să vii.

 

April 11, 2013

“Eu nu pot să scriu aşa. Fiindcă e prea linişte.”

Motto:

“Ai venit să vezi cum arată sufletul meu.

[…]Iartă-mă, la mine în suflet mereu bate vîntul,

o să închid ochii doar pentru tine şi doar pentru cîteva momente.”

Prima oară m-am lovit de Liviu Alexa acum mulţi ani. Mai precis – cinci; adică în 2008, cînd publicase articolul despre Doda, pe care eu l-am găsit absolut genial, delicios şi mind-blowing. De altfel, l-am şi recomandat atunci tuturor cunoscuţilor şi pînă şi lui Fulgerică (la ora aia era singurul blog pe care îl citeam; şi am considerat că postarea lui Liviu merita promovată oriunde, oricum). M-am bucurat că scria despre Bistriţa mea, m-am bucurat că scria bine, m-am bucurat că e “de-al meu”. Recunosc – nu l-am urmărit multă vreme, că Fulgerică îmi păpa tot timpul alocat blogurilor, la ora aia. Dar mi-a rămas în minte. Şi el, şi Doda.

Şi-apoi l-am regăsit pe Liviu ca şi jurnalist. City News, iar Bistriţa, plus Cluj. Cînd am văzut prima oară poza lui pe prima pagină – ştiam că l-am mai vazut undeva; şi mi-a luat o vreme – dar apoi mi-am amintit: îi nenea cu Doda. Şi m-am apucat să-l citesc iar, să văd ce mai face. Şi-am descoperit un alt Liviu Alexa: tranşant, sincer, agresiv chiar, spunea mereu lucrurilor pe nume, uneori chiar mai urît decît aş fi facut-o eu. Mi-a plăcut sinceritatea, mi-au plăcut subiectele tratate. Nu mi-a plăcut însă faptul că l-am simţit mult prea altfel decît îl percepusem pe vremea Doda; îmi părea mult prea arogant şi sînt convins că undeva în minte mi s-a cocoţat un gînd de genul: ia mai dă-l în mă-sa şi pe-ăsta! Repede i s-o urcat celebritatea la cap şi acuma are impresia că le ştie pe toate. Îşi dă cu părerea prin online mai ceva ca Mădălin Voicu la televizor. Şi iar mi l-am scos din minte.

Numai că se pare că domnul Alexa numa’ nu vrea să-mi dea pace, şi ţine cu orice preţ să mă convingă odată pentru totdeauna că prima impresie pe care mi-am facut-o a fost, de fapt, cea corectă. Aşa încît – azi mi-a făcut lumea muci din nou! S-ar zice că s-ar fi hotărît că e vremea să ne arate şi nouă latura pe care de 10 ani o ţine ascunsă de publicul larg. S-ar zice că Liviu Alexa cel sensibil şi cu sentimente umane vrea să iasă la suprafaţă. Dar s-ar mai zice şi că nici el nu e chiar convins că partea asta a lui există cu adevărat. Altfel – nu-mi explic de ce ar avea nevoie de feed-back-ul oamenilor de rînd înainte de a publica un volum de versuri. Că de fapt aici voiam să ajung:

De ceva vreme – în online circulă un pdf cu titlul Cum să ai orgasm în 3,5 paşi (sub semnatura lui LA) asupra căruia se cere părerea publicului larg. E vorba de un volum de versuri, aparent neconvenţional, pus la dispoziţia noastră la liber, să-l desfacem şi să-l întoarcem pe toate părţile, să dăm cu el de pămînt sau să dormim cu el noaptea sub pernă, să-l citim pe budă sau să-l cităm celor dragi, să facem ce ne vine nouă mai bine – dar să ne spunem la fel de public şi la liber părerea. Şi-n final, by popular demand (sau dimpotrivă!) – Liviu să hotărască daca volumul e îndeajuns de bun încît să fie publicat.

Well – o să încep cu concluzia: domnul Alexa scrie incredibil de bine! Ar fi o tîmpenie să hotărască (oricare ar fi motivaţia) să ţină asemenea versuri doar pentru el! Şi-acuma că mi-am dat verdictul – o să vin cu comentariile, amestecate bune cu rele, ca să nu se supere nimeni:

  • înteleg că sexul vinde, mai mult ca orice altceva. Aluziile, fine sau nu, amestecate printre versuri – sînt mai mult decît binevenite. Și mie îmi place să le folosesc, recunosc, și toți le folosim – cred – în poveștile cu oamenii din juru-ne. Ce mi se pare însă un pic peste mînă – e coperta dublă. Ideea în sine nu e rea! Să nu mă înțelegeți greșit! E fain așa, să induci omul în eroare, cu o copertă pe care scrie mare CUM SĂ AI ORGASM ÎN 3,5 SECUNDE. E clar că omul pune mîna pe carte, măcar de curiozitate, că e sătul de cît de nesatisfăcută îi e doamna sau doamna e satulă de cît de ciacanău îi e domnul. Dar! Volumul în sine NU are nevoie de genul ăsta de promovare. Pe de o parte că e mult prea folosit deja subterfugiul ăsta (eu unul nu aș vrea să mă asociez cu el…), doi la mînă – Liviu Alexa e deja îndeajuns de celebru ca să stîrnească doar prin existența pe raft curiozitatea și trei la mînă – scrie EXCELENT… Ca să nu mai zic că, pur vizual, acel FERICIREA SE POATE ACUM TIPARI! pe mine mă induce în eroare, că-n primă fază, de cîte ori văd textul, am impresia că e scris tipări cu doi de i … Deci – după mine – coperta 1 trebuie să dispară. Iar ca să dau și un exemplu de sex folosit bine (pun intended) – voila:

Revizia de vineri

De ce mă iubești doar vineri dimineață?

îmi spuse ea, atingîndu-mi pleoapele cu ghipsul.

Nu știu. poate pentru că numai atunci îmi intră viața în revizie.

Știi tu, cum mai intră tevereul în revizie.

Atunci, pe ecranul pleoapelor mele apare o miră mare, mă scarpină un sunet surd,

mi se bagă în nas un aer dulceag

și visez toate serile în care ajung prea tîrziu să mă uit la tine

și cafenelele în care ai vrea să te săruți cu mine (dar nu ajung niciodată)

și plajele unde te arzi, da, plajele din pozele cu șezlonjul gol (acolo ar trebui să fiu eu).

și punga de fluturi naturali, fără e-uri, pe care, dacă ai putea, m-ai pune s-o înghit în fiecare dimineață

că-mi face bine la nervi.

te mușc de sfîrcuri, îmi zici să nu te mai mușc de buze, că te doare,

n-am idee cît e ceasul. dar revizia a luat sfîrșit.

s-a reluat emisiunea mea preferată: viața trăită la maxim.

sau

Duminiceală

cele mai bune săruturi sînt cele cu ochii închiși.

e ca o loterie.

dacă atunci cînd revii din vis, e duminică,

atunci tu ai pierdut, căci eu vreau în tine

dă-mi jos numerele, maieul ți-l dau eu,

jos nu sînt cifre,

urcă-mă în pod și fă-mi un pat din frici.

fii dură, e duminică, pune-mă să te dezbrac și să te curg

vezi să nu stricăm patul, căci nu e al nostru.

vezi…de mi-e frică, fă-mă bărbat,

înapoi optativ să mă tragi înainte

ca eu să nu simt că sînt prins

și, prin minte, să-mi spulberi cu lacrimi

dorința ce vine

să mă sorbi între vulve

să mă strigi că îți vine

trecutul din tată şi prezentul din mine

să mă gemi: te iubesc!

eu să nu văd pe cine…

să te duminicesc. așa te voi ține.

minte…

  • aș renunța la majoritatea rimelor. Par ușor puerile și forțate, cel puțin în comparație cu restul versurilor. Dar asta e doar o preferință de-a mea…
  • ce mă bucură enorm e că de multă vreme n-am mai găsit un poet care să iște în mine sentimente de genul celor pe care le-am simțit azi, citindu-l pe Liviu. La mine e cam în aceeași categorie cu Nichita, ca să vorbim de grei, sau cu Horațiu Baciu, Rodica Barna, Adrian Suciu sau băieții de la Camera, dacă vorbim de contemporani mai de nișă. Îmi tihnește să-l citesc și vreau mai mult, mult mai mult. Și cred că e imposibil să nu vrei mai mult cînd ți se așterne înaintea ochilor un text de genul ăsta:

Trec anii și mirosim altfel

așa mi-ai spus-o într-o zi,

că trec anii și mirosim altfel:

mirosim a țigări și a minciuni,

mirosim a vorbe nespuse.

mi-ai tot repetat

că trec anii și mirosim altfel:

eu miros a caldarîm de crîșme,

tu miroși a vieți netrăite,

eu miros a piele nebărbierită,

tu miroși a priviri lipite de geam.

mi-am dat seama și eu

că trec anii și mirosim altfel:

mirosim a…

de fapt, ți-e dor de mine.

sau

CNP 292

2 e cifra femeii din CNP.

92 e cea mai mică majoră pe care pot să o iubesc, potrivit legii.

dar ’92 e exact anul în care Brian Adams cînta bluzuri

și eu o ceream pe Anca Trișca la dans dîndu-i la schimb pe-un sărut gume turbo.

pe atunci nu știam că ’92, anul nașterii tale, iubita mea legală,

va fi anul pe care o să-l scot definitiv din softul inimii mele,

ca să nu aflu vreodată

nu cît de tînără ești,

ci cît de departe sînt de mine…

  • aș tria un pic versurile cu feisbuci, tuitări și alte alea. Ideea e bună, trebuie hrănită, dar parcă sînt prea multe poezele pe aceeași temă (alta decît cea a volumului!) în cele 111 pagini.
  • aș scrie mult mai mult, mult mai des, mult mai pe toate gardurile și în gura mare – versuri ca astea: “m-am pierdut și n-am nici o dovadă că-s al nimănui” sau “cum să-ți explic / că nu-ți pot arăta cum o să arate niciodățile?” sau “Eu nu pot să scriu așa. Fiindcă e prea liniște” sau “dar n-o să înțelegem niciodată cum e să trăiești înhămat în sutienul unei singure iubiri”. Ăsta e genul de versuri de care avem nevoie, ăsta e genul de versuri care pe mine mă convinge că Liviu e, încă o dată, impecabil, complet și altfel.
  • aș scoate, fără să stau pe gînduri, cel puțin cinci din poeziile alese spre a fi publicate pînă acuma. Parte din ele pentru că sînt prea copilărești pentru volumul ăsta, parte din ele pentru că mie mi se par slabe; și nu doar în comparație cu cele din jurul lor, ci în comparație cu poezii ale unor poeți consacrați, dar mult mai slabi ca valoare decît Liviu Alexa. N-o să le numesc aici, pentru că nu vrea să plantez idei acolo unde nu e cazul. Le pot însă oferi, la cerere și sînt mai mult decît dispus să le analizez/disec.
  • fotografiile care însoțesc volumul sînt extrem de bine făcute, gîndite, plasate. Nu știu dacă sînt original work sau dacă astea-s planificate a fi parte din bunul de tipar – dar eu le-aș păstra. Îmi par foarte muncite alături de text și dau foarte bine acolo unde sînt. Creează, alături de cuvinte, un fel de imagine, de anturaj și ambianță anume, în care, oarecumva, e bine să te transpui în timp ce citești.

În mare – cam asta ar fi. Concluzionînd totuși un pic și la final – din tot sufletul vă recomand versurile astea. De mult n-am mai văzut ieșind în lume un poet cu adevărat valoros, iar Liviu Alexa are toate calitățile necesare, din punctul meu de vedere, să scrie un pic de istorie și-n domeniul ăsta. Poate chiar mai mult decît în altele….

Felicitări pentru cuvintele alese, Liviu, și mulțumesc că mi-ai dat ocazia să te citesc.

În rest – hai să-l citez dacă tot l-am pomenit, pe Nichita: “numai de bine, ca să zic așa”.

“fac trafic la spatele ghișeului cu tine, nu te trec pe factură.

tu ești evaziunea mea. ești nefacturabilă, dragostea mea.”

TED Blog

The TED Blog shares interesting news about TED, TED Talks video, the TED Prize and more.

AraNaluca

E toamnă ...

Bunele Maniere

arta de a trai cu eleganta

În grădina mea

apar trandafiri dar și buruieni!

@soffys

Life... as I know it!

Sweet Escape

"People are more what they hide than what they show"

Mirela Pete. Blog

eu; ginduri; ploaie; vint; primavara

0ilustratoarevisatoare.wordpress.com/

© Copyright Adina Mirela Burlan, All rights reserved, O ilustratoare visătoare Oamenii care visează sunt suflete prețioase

bloodie

eu; ginduri; ploaie; vint; primavara

Ring of Gyges

lumea mea

Loc de dat cu capu'

sau cum să te fereşti de invizibil

Cătălin Ionescu

Nu deschide gura decât dacă vorbele tale sunt mai frumoase decât liniștea.

ILikeItComplicated

Yet she likes complications. She wishes she could turn and say: "I like people who unbalance me.”

AltergEgoEva

in extaz de la extrem la extrem

Fulgerica

eu; ginduri; ploaie; vint; primavara

cabral.ro

eu; ginduri; ploaie; vint; primavara

The Amelie's

Povești mai noi și mai vechi, de aici sau dintr-un alt univers