mi te-ascunzi între puținul fiecărei zile și imaginația mea țopăind aiurea in jurul tău; te văd fluturîndă prin vîntul rece, tăios – te simt purtată de el mai departe, spre mine; niciodată n-am să știu cine ești de fapt; ori de unde-ai venit; ori ce vrei, în definitiv, de la mine; mi-ai zîmbit la fiecare colț de clădire și capăt de alee, ți-am căutat privirea pe holuri pustii și ți-am vorbit seara în jurul paharului de vin; m-ai strîns în brațe și am uitat cu totul de mine; ți-am zis cuvinte puține și fără de sens; ai să-ți schimbi telefonul și nici măcar nu te voi fi fost auzit vreodată rîzînd la celălalt capăt al firului; am să albesc de tot înainte de a te fi ținut vreodată de mînă; mi-e tristă depărtarea, aproape la fel de tristă precum apropierea de tine; am învățat cum miroși – și încă nici măcar nu te știu pe de-a-ntregul șoptind; și iarăși te văd fluturîndă, zîmbindu-mi de departe senin; și iarăși prin vînt mi te-ascund, decolorînd amintiri ne-ntîmplate vreodată;
mi-ești stranie tu, desfăcută-n bucăți bătute de vînt; mi-ești stranie, totuși aproape.
there's someone in my head - but it's not me 