there's someone in my head – but it's not me

Nu mă mai recunosc, pierdut printre bucăţi amestecate din tine toată, aşa cum mi-erai odată, aşa cum tot mai greu mi-e de-o vreme să mi te regăsesc printre gînduri. Mi-am urît întotdeauna singurătatea; şi n-am crezut să mai am curînd de-a face cu ea. Şi tu iar nu-mi eşti aici şi iar mă găsesc singur între cei patru pereţi, nici măcar la fel de albi, nici măcar la fel de reci. Căldura mi-e totuşi străină; nu e a ta, nu e a noastră. Mă înconjoară degeaba, asemeni pungilor de-un leu puse frumos în coşul de gunoi; unicul rost – acela de-a păstra înăuntru resturile a ceea ce-am fost.

Golul de tine, inechitabil urlet în spatele cuvintelor aşternute frumos, la comandă. Frîntură de gînd, nedreaptă aşezare la colţ a cîtorva amintiri.

…dintr-un joc ireal…