Salcîmi și gînduri, păreri de rău

Revin în Clubul Poveștii Parfumate. Am lipsit o vreme, că năuc cum mă știți care mă știți și cum mi-ți învăța ăi de nu mă știți – uit să verific temele noi, și aflu de ele cînd mai scrie Ireala cîte ceva, și de obicei e prea tîrziu ca să mai scriu și eu… Dar de data asta – am prins momentul și mai arunc și eu un text înspre lume. Cu cel mai mare drag și din tot sufletul. Tema săptămînii ăsteia – Parfum tămăduitor de mai. Salcîm.

Pînă într-a unșpea – am stat la bloc. Pe celebra – pentru cunoscători – Aleea Pîrîiașului, din Cartierul Petre Ispirescu (hence the street name :)), Bistrița. Cînd aveam vreo…6-7 ani, poate – ai mei mi-au făcut o bucurie mai mare decît mine – și mi-au luat cățel. Și nu orice fel de cățel – ci de-ăla cu pedigree și acte mai multe decît am eu acuma, însurat și cu trei copii! Fac o paranteză, dacă tot am ajuns aici, să vă zic unul dintre cele mai de efect dialoguri pe care le-aveam cu diverse personaje, cînd ieșeam cu cățeaua la pipi (evident, știe toată lumea cum vine X și Y să întrebe una alta despre animal, cînd animalul cu pricina e mai drăguț decît orice ai văzut în ultimele 4 luni…). So here goes:

– Iooooi, ce drăguuuț îîîîîiiii! Îi băiat sau fată?

Fată.

Da’ îi pechinez, așa-i? aici urma completarea prietenului interlocutorului: Taci mă, că îi cocăr!

Nu! E Cavalier King Charles Spaniel.

………………………… ?!?!?!………………….. Și cum o cheamă?

Noah von Zollis Hobby

Și aici dialogul se încheia, inevitabil…. Nimeni, niciodată, nu-mi amintesc să fi îndrăznit să întrebe mai mult 🙂

În fine. Revenind la temă – Noah fiind a mea, eram responsabil cu scosul zilnic la pipi, în spatele blocului. Google maps n-are nici macar satellite view ca lumea pe Bistrița, deci despre street view ni’ nu poate fi vorba, însă noroc că există Norc.ro, care le cam dau lecții celor de la Google, de cîțiva ani de zile, pe partea de SV. Nici ei, în cazul de față, nu au imagini FIX din spatele blocului meu – însă vă pot delecta cu două snapshots de la cele două intrări:

piri1

Intrarea secundară, cea pentru mașini

piri2

Intrarea mea principală. Balconul e cel al fostului nostru apartament.

Și acolo, în spatele blocului, am învățat mirosul de salcîm. Se și zăresc, parcă, în cea de-a doua imagine, doi dintre ei. Acolo, în spatele blocului, unde ieșeam s-o plimb pe Noah, sau să mă dau cu bicicleta, sau să culeg frunze și iarbă pentru porcușorii de Guineea, acolo am învățat mirosul salcîmului. Mi-era drag cînd era totul verde, mi-era dor să se facă, mai repede iar – totul verde. Puținele minute în care mă plimbam pe sub ei – mă lăsau să fiu singur cu gîndurile mele, alea de tînăr imberb și proaspăt apucat de fumat. Și-acuma sînt clipe în care, trăgînd într-un anume fel din țigară – niciodată n-am reușit să-mi dau seama cum anume; it just happens! – mi-amintesc gustul primelor țigări fumate – și-n minte mi se călăresc imagini cu mine întorcîndu-mă în casă, după ce am fumat repede-repede o țigară așteptînd ca Noah să gate ce-avea de făcut, puțin amețit de viteza cu care am fumat, puțin tîmp din cauza gîndurilor ce tocmai îmi trecuseră prin minte, puțin îmbătat de parfumul salcîmilor și de verdele ierbii, liniște copilărească, zbucium și dor.

Nu știu de ce tocmai imaginea salcîmilor ĂLORA mi-a venit în minte citind despre tema de săptămîna asta. Poate pentru că au fost primii. Poate pentru că sînt cei mai bătrîni. Poate pentru că mi-e dor de mine copil, de mine adolescent; sau poate doar mi-e dor de Noah. Puteam să-mi amintesc de salcîmii din parc și de Meda; sau de cei de pe malul apei, din Prund – și de Nicky, pentru care am umplut caiete întregi de poezii. Puteam să-mi amintesc de salcîmii din Cluj, de cînd eram student, și femeile-mi curgeau printre degetele îngălbenite de fumul Carpațiului. Și-am ales, totuși, salcîmii copilăriei. Poate copilăria trebuie să miroase a salcîm. Un fel de La Medeleni așa cum l-am înțeles și simțit eu. Acolo, la Medeleni, TREBUIE să fi mirosit a salcîmi. În fiecare zi. Și-n fiecare zi, trebuie să fi fost vară. Altfel – medeleniul n-ar mai avea nici un farmec… Copilărie, gînduri, păreri de rău și salcîmi, amestecate printre amintirile a ceea ce fiecare dintre noi am fost cîndva. Oare de ce, odată cu vîrsta, salcîmul miroase altfel? Sau nu mai miroase deloc, sau prea rar, sau prea puțin? Salcîmii trebuie să fie ai copilăriei. Ai gîndurilor simple, ne-mînjite de porcăriile zilnice, ai iubirilor neîmpărtășite, ai clipelor cu tine, singur și complet; salcîmii trebuie să vină din tine, să-i înțelegi și să-i simți ca pe un fel de prelungire a ta, care te face mai bun, mai înțelept și mai sigur.

Salcîmii sînt copilăria mea…

Articol scris pentru Clubul Poveștii Parfumate, la tema propusă de Simona.

1.
2.
3.
4.
5.
6.
7.
8.
9.
10.
11.
12.
13.
14.
Advertisements

19 Responses to “Salcîmi și gînduri, păreri de rău”

  1. Parcă aș cam tăcea acum, după ce am citit gânduri atât de frumos și rotund așternute aici. Vorbele ar putea să sune prea zgomotos în liniștea Medelenilor, nu-i așa?! Doamne, cât mi-aș fi dorit să trăiesc o zi medelenică atunci, când m-am întâlnit prima dată cu o copilărie în care mă regăseam…Îndrăznesc să cred că imaginea salcâmilor ĂLORA ți-a venit în minte și pentru că au fost primii, și pentru că sunt cei mai bătrâni, dar mai ales pentru că-ți este dor de tine copil, adolescent…sau poate ți-e foarte dor de Noah von Zollis Hobby! Mie sigur mi-e dor de mine copil și mă bucur că am avut o copilărie minunată, altfel nu știu de unde aș fi găsit resurse pentru mama care sunt azi. Dă-mi voie să iau cu mine: ”salcîmii trebuie să vină din tine, să-i înțelegi și să-i simți ca pe un fel de prelungire a ta, care te face mai bun, mai înțelept și mai sigur.” E de neuitat, e molipsitor, e atât de aici și de luna mai! Mulțumesc, să ai o zi cu parfum de salcâm aproape!
    (Având în vedere că sunt gazda Clubului poveștii parfumate, te anunț că vom lua o vacanță mai lungă, respectiv trei săptămâni, datorită examenelor de admitere la liceu ale fiicei mele, pe care eu o pregătesc pentru cele două probe vocaționale: desen și compoziție picturală. Îi mulțumesc Irealiei că te-a anunțat și sper să auzi și anunțul de pe facebook, pe care îl fac în Grupul alcătuit din voi și pentru voi. Fac o strigare către ”ghuru” chiar acum, iar odată cu relansarea poveștii, voi anunța din timp atât data, cât și tema.) Numai bine îți doresc!

  2. S-a umplut blogosfera cu miros de salcâmi! Splendid!

  3. Eu știu un băiat pe care-l cheamă Noah! E nume unisex? 🙂
    Observ c-am rămas c-un zâmbet, deși am pășit cu emoție pe link, neștiind unde vor duce părerile de rău. La câți ani te-ai apucat de fumat, totuși? Că nu-mi iese socoata?! 🙂

    • Numele – e de băiat 🙂 Dar mnoah – nemţii nu le ştiu ei chiar pe toate 🙂 Şi dacă aşa o venit botezată….. 🙂

      Socoata nu îţi iese pentru că Noah a trăit muuuuulţi ani 🙂 Am primit-o pe la 6-7 ani ai mei, dar după cum ziceam – am stat acolo la bloc pînă într-a unşpea, deci încă vreo 10 ani 😛 Iar de fumat – m-am apucat definitiv la 14 ani…. Deci io zic că iese socoteala 😀

  4. Și io aș zice c-ai fumat destul, atunci! 🙂 Așa, că am avut niște zile mai aiurea și tre` să mă bag în seamă, să emit păreri unde nu mi le cere nimeni! 🙂
    Te pupific!

  5. Amintirile copilăriei sunt cele mai clare și aromate. 🙂

  6. Adevar grait-ai, salcamul e parfumul copilariei 🙂

  7. Cu cuvintele mele zic ca… 😀 m-am distrat copios incercind sa vizualizez(!) datu’ cu parerea despre rasele canine, tigara trasa ‘la sec’ atit cit tine nevoia patrupedului si, bineinteles, incercind sa vad scuarul din fata blocului unde locuiesc pe harta pusa la dispozitie de tine…
    Cit despre salcimi ce sa mai zic? Sunt copacii energiilor pozitive care te fac sa renasti. Poate de aceea ramin mereu asociati cu inceputurile, cu copilaria, cu Medeleniul fiecaruia dintre noi.

  8. Ah, mi-am adus aminte de prima mea țigară, ce bine că am renunțat la ele. La mine ploua, era tot prin preajma acestui timp mistic de vara încă nedesprinsă de primăvară. V-ați oprit la Salcâmul și parfumul învățat de Copillul dumneavoastră. Nu voi susține că aceasta e explicația, dar Copilul din noi cunoaște întradevăr lumea, celellate vârste sunt doar exuvii segmentate sau nu. Mi-a plăcut că ați întors timpul și mă bucur enorm că ați lăsat să curgă amintirile încă crude, vii și dureroase, parfumate. Vă doresc o zi edenică!

    • Simona – săru’mîna de aprecieri; şi mă bucur că m-am ridicat la nivelul aşteptărilor provocării tale.
      DAR! Te rog, te rog, te rog – lasă-l deoparte pe dumneavoastră…. 😦 It makes me feel old, which I am not 😛
      Plus că sîntem într-o zonă mult prea intimă pentru politeţuri de-astea 🙂

      • Să îmi fie cu iertare, încerc să mă conformez, dar îmi va fi greu să mă adresez cu tu. Când am propus tema mă gândeam că doar eu am ceva cu salcâmii , așa că…plăcerea a fost de partea mea să văd că ceilalți membri au scris. În altă oridine de idei, eu mi-aș dori să nu spui ,,săru’mîna”. Și uite așa am rezolvat ,,problema”. Numai bine!

Trackbacks

Zi-ne cu cuvintele tale:

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Tsunami

TSUNAMI [pr.: țunámi] n. Val gigantic care apare la suprafața oceanelor în urma cutremurelor submarine. /Cuv. jap.

TED Blog

The TED Blog shares interesting news about TED, TED Talks video, the TED Prize and more.

AraNaluca

E toamnă ...

Bunele Maniere

arta de a trai cu eleganta

În grădina mea

apar trandafiri dar și buruieni!

@soffys

Life... as I know it!

Sweet Escape

"People are more what they hide than what they show"

Ale în țara cuvintelor

Să mă iertați pentru că detest monotonia, clișeele, și limbajul de lemn!

Mirela Pete. Blog

eu; ginduri; ploaie; vint; primavara

A d i n a M i r e l a

© Copyright Adina Mirela, All rights reserved, O ilustratoare visătoare

bloodie

eu; ginduri; ploaie; vint; primavara

Ring of Gyges

lumea mea

Loc de dat cu capu'

sau cum să te fereşti de invizibil

Cătălin Ionescu

Nu deschide gura decât dacă vorbele tale sunt mai frumoase decât liniștea.

ILikeItComplicated

Yet she likes complications. She wishes she could turn and say: "I like people who unbalance me.”

L.M.T.

Just another WordPress.com site

AltergEgoEva

in extaz de la extrem la extrem

Jurnalul Evei

Please don't romanticize me. I am not who you think I am.

Fulgerica

eu; ginduri; ploaie; vint; primavara

cabral.ro

eu; ginduri; ploaie; vint; primavara

The Amelie's

Povești mai noi și mai vechi, de aici sau dintr-un alt univers

%d bloggers like this: