V-am mai zis cîndva despre “Altfel“, despre vremurile bune, cînd cîntam și era frumos.
Azi dimineață, după 14 ani de tăcere – am auzit din nou altfel. Am auzit altfel de voci, am simțit altfel de sentimente, am zîmbit altfel de gînduri. Azi dimineață, după 14 ani – Altfel a revenit în simțurile mele. De cîțiva ani – pentru mine Crăciunul există din ce în ce mai puțin, din ce în ce mai rar, din ce în ce mai fără ceva-ul ăla de altădată. Astazi – mi-a fost dat Crăciunul înapoi. Așa cum l-aș vrea în fiecare an, așa cum ar trebui să fie în fiecare an, cu zăpada din copilărie, cu oamenii frumoși alături, cu liniște, cu bunătate, cu frumos, fără griji, cu zîmbete. Cu lumînări și colindători. Cu cozonac și vin. Simplu. Cu noi…
Nu mă pot opri din ascultat colindele alea. Nu ma pot opri din privit imaginile alea. Poate-s doar nostalgic. Poate-s doar singur. Poate mi-e doar dor. Poate. Și cu tot copyright-ul lor cu tot (deși, pînă la urmă – I’m in it, so screw copyrighting!) – un clip tot o să-l pun aici. Pentru ca trebuie să se bucure și alții. De data TREBUIE! De data asta e mai mult decît alegere:
Și cred că nu mai e nimic de zis. Nu acum….
Enjoy!
there's someone in my head - but it's not me 
Zi-ne cu cuvintele tale: