De undeva, din afara mea, cineva mă priveşte; cineva îmi aruncă priviri piezişe, cineva asteaptă momentul în care o să calc strîmb, momentul în care, cu bere în mînă, o să calc pe bec, privind tîmp în jurul meu, către feţe ale căror expresii nu le înteleg; cineva, înaintea mea, înaintea ta, înaintea tuturor – mă priveşte din afară şi aşteaptă dezastrul; nu ştiu şi nu ştie cînd are să vină, nici unul dintre noi nu avem cel mai mic habar ce anume ar putea fi şi cînd anume s-ar putea declanşa; ştim doar că stă să vină, că e aproape şi că n-are sa fie bine.
Gînd 1
14 Comments to “Gînd 1”
-
Bun(ă) să-ți fie gândul! 🙂
Trebuie să fi fost ca liniștea dinaintea furtunii. Ca atunci când, deși nu ai nicio certitudine că va veni, o poți adulmeca de peste tot.
Credeam că doar pe mine mă urmărește o privire din afară cât și sentimentul ciudat că, într-o anumită situație sau context, indiferent ce-aș face, ce-aș spune, va ieși îngrozitor de prost. Sunt acele situații de criză imanentă, în care și să vrei să fugi, nu ai pe unde. Neputința asta, pe mine mă înlemnește. Atunci, singurul lucru pe care mi-l doresc din tot sufletul, dar care nu se poate întâmpla vreodată, este să dorm. Să mă culc și să mă trezesc după ce trece totul – dintr-un sentiment fals de mediere când de fapt e de lașitate 🙂
Deseori reziști. Câteodată ai surpriza că te-ai temut degeaba. Câteodată nu. Și de cele mai multe ori, îmi dau seama că privirea din afară, e tot a mea!
Tu te-ai întrebat vreodată dacă cel ce te privește din afară și care așteaptă să calci strâmb, nu ești tot tu? 🙂-
Buni ne sîntem unii altora!
Întotdeauna are să fie vorba de lașitate, înaintea oricărui alt sentiment ori trăire, cînd vine vorba de cel ce te privește dinafară, așteptînd să o muști. Nu neg asta, nu asta e problema. Problema apare atunci cînd momentele alea devin din ce în ce mai multe, din ce in ce mai dese, cînd nu mai e vorba de situații de criză, cînd nici măcar nu ai vrea să fugi. Cînd stai doar împietrit, îngrozit de ce-ai vrea să zici și nu poți și cînd ceea ce pînă în final se concretizează-n cuvinte e o tîmpenie. Și cînd momentele astea take you over, become more than glimpses, mai mult decît clipe disparate. Cînd totul devine mod de viață, fel de-a fi.
Întotdeauna ai să reziști! Și întotdeauna ai să constați că te-ai temut degeaba. Și daca nu te-ai temut degeaba – oricum nu merita efortul. Trist e cînd constatarea lipsei necesității oricăror temeri vine prea tîrziu: momentul e dus, clipa nu mai există, totul e împrăștiat în ceea ce-are să-ți rămînă ție amintire și gînduri puse aiurea pe hîrtie.
Și la fel de întotdeauna privirea din afară e mereu a ta. Mereu tu, acuzator, altfel de tu – te privești cu ochi răi și egoiști, invidioși și dînd pe-afară gelozie, încercînd să te convingi de ceva ce nu e acolo, ceva ce niciodată n-a fost acolo,..
Continuă să citești. Ai să mă găsești, pe amîndoi 🙂
-
La tine s-au cronicizat! La mine au rămas sporadice! Greu de înțeles pe de-a-ntregul…
Știi ce e ciudat la „jocul” acesta? Că o să-mi vină să te întreb ce-a fost atunci, ce-a declanșat, cum s-a sfârșit, dacă s-a sfârșit! Dar e ca și cum aș lua-o invers, de la 34 la 1 🙂 Bine, n-ar fi prima oară când merg de-a-ndoaselea! Dar îmi fur singură
căciulaplăcerea de a descoperi, așa că nu mă duc la gândul 2 mai devreme decât îmi sună ceasul:)
Spune-mi…crâmpeiele de alte gânduri de dintre aceste gânduri, au relevanță? 🙂-
Nu neapărat greu – dar poate mai bine să nu. Încă 🙂
Poți să întrebi. Nu promit să răspund. Nu “live”, cel puțin. Dar ce va trebui să știi – ai să știi. Asta promit.
Din partea mea – poți liniștită să nu respecți “regula”. Eu oricum sînt împotriva regulilor ca principiu, deci…. 😀
TOTUL are relevanță. Nimic nu e întîmplător, totul are o cronologie anume și se leagă într-un fel sau altul. Alegerea e a ta – dacă vrei să mergi prin toate, sau doar printre (i)ele. 🙂
-
-
-
-
Bineînțeles că au relevanță! Să nu înțelegi greșit:))) Dar în jocul nostru, mă raportez doar la cele numerotate, au ba??? :)))
-
That’s your call, baby 🙂
-
-
Întotdeauna am urât regulile. Nu m-am supus și nici nu o voi face:) Dar tu ești oarecum „disciplinat”, pari și organizat ( pari!- dar nu ești, așa simt eu)
Eu fac, ca de obicei, cum mă taie capul. Aici am să fac la fel, altfel n-aș mai fi eu 😛
Nu cred că aș vrea să știu. Nu încă. Altfel, intuițiile și deducțiile mele nu vor mai avea sens…iar mie îmi plac! E ca și cum m-aș juca „baba oarba” :))
-
It’s like I’m falling in love already 😛
-
It’s like, but you’re not :))
-
Well, duuuh! 😛
-
-
-
-
În facultate, printre multe alte jocuri menite să descoperi una-alta, aveam unul care-mi plăcea foarte tare. Stăteam cu fața la perete și cu mâinile duse la spate. Pe rând, total aleatoriu, veneau colegi care-și lăsau doar mâinile în mâinile tale. Trebuia să le pipăi, să „le adulmeci” și să le vezi cu ochii minții, încercând să ghicești care era colegul:))
Așa și acum…e ca și cum doar aș pipăi, legată la ochi, și doar din ce-mi dai eu trebuie să văd „imaginea de ansamblu!…ca și cum aș aduna piese dintr-un puzzle :))-
OMFG! That game must’ve been invented for me! And I’ve never gotten the chance to actually play it! I’d kick ass! Big time!! 😀
-
Oh! Please do me a favor and check that WP associated e-mail of yours….
-
-
Hei! Rămâi într-un loc că m-ai amețit cu engleza ta ( corporatistuleeeeeee!!!!)
Nu știu ce vrei de la mine 😛 😛 😛 Stai așa 🙂
there's someone in my head - but it's not me 