Mă uit la picăturile de ploaie întinse difuz pe unghiile-ţi rozalii; zîmbesc tîmp, mîinile-mi aleargă în iluzii şi gînduri pe picioarele-ţi lungi şi totul se termină-ntr-un hohot de fum. Mi-ar plăcea să te ţin de mînă şi să nu ne spunem nimic…
November 7, 2012
Fără de titlu, fără de rost…
…mă simt din nou aproape la fel ca acum 12-15 ani: ascult Pink Floyd în căşti, simt că ar trebui sa scriu, stau într-o vană ce se umple încet în jurul meu – asta e nou – , ştiu că nu e momentul să mă aştern pe hîrtie, beau bere, sînt singur şi totuşi încerc să spun ceva lumii…
Încerc să mă las de fumat. Oricine mă cunoaşte îndeajuns de bine ŞTIE ca de fapt NU vreau s-o fac. Oricine a stat lîngă mine mai mult decît preţ de-o ţigară – ştie că ţigara aia mi-e oarecumva trade-mark, că e parte din mine, asemenea părului pe care refuz să-l mai cresc, asemenea efectelor personale ciudate; e parte din mine, îşi împarte ziua cu sarcasmul, îmi umple singurătăţile şi gîndurile, mi-e dragă şi nu vreau să mă văd departe de ea. Şi totuşi – încerc despărţirea. Şi totuşi sînt “persoana care-a încercat în cele mai multe moduri să se lase de fumat – pe care o cunosc” – îmi zicea cineva zilele trecute. I-am răspuns că trebuie să mă menţin special la toate nivelurile…
De ce vreau să mă las de fumat? Pentru că TREBUIE. Ha! Am învăţat că în limba română avem şi verbul ăsta, pe care l-am refuzat ani la rînd. “Trebuie” n-ar trebui (see what I did there? 🙂 ) să existe odată ce-am acceptat de bun liberul arbitru. Cîtă vreme pot sa aleg – “trebuie” nu-şi are rostul. În cazul fumatului – liberul arbitru m-ar face sa pot decide “de azi nu mai fumez”. Ori eu încă mă mint; mă mint în fiecare zi; azi mai mult, mîine mai mult sau mai puţin ca azi – dar mă mint. Aşa că nu pot să cred decît că trebuie! Şi-o sa mă conving la un moment dat. O să aleg la un moment dat. Futu-i! Vezi? Exact despre asta e vorba: pînă la urma tot la alegere ajungi, orice ai face şi oricum ai învîrti-o. Nu TREBUIE să facem nimic. EU nu trebuie să fac nimic. Cîtă vreme mai pot să aleg – nu trebuie. Aşa cum “nu vreau” ar fi frumos să se regăsească mereu în locul lui “nu pot”.
TREBUIE SĂ POT va fi schimbat de azi încolo cu ALEG SĂ VREAU! Ipse dixit!
August 14, 2012
*****
torn between illusions and reality
between her lust and the sadness of the years past
I stretch out my hand, trying to touch the end of her shoulder,
there – right where I should have been, yesterday, tomorrow,
every now and again
Sit! Please sit down! Tell me nothing you said was true;
nothing you ever did was real; tell me the shotgun-bang-like thoughts
I came across these past 7 years – were nothing more but mere absence,
lack of yourself within my feeling, my dreams, my self
whereas my calf was touching the grass – nothing of you ever came
in close contact with anything familiar;
grains of pain, all over my mornings –
poured into tall glasses, served cold;
have you ever thought of the day after?
wandering by, wind in your hair, red hint of whiskey-like emotions
passing by everything ever to have been meaningful
I replicate the need to run
falling aside
there’s nothing between those walls
to make me change my mind
there’s nothing closer than your cold touch
within my wild imagination drifting
fire away!
I won’t stand in your
path
August 13, 2012
Gind 10
Mă uit la fotografia roșcată de vreme și vîntul îmi suflă de noiembrie-n spate; nimic n-are să mi te aducă mai aproape decît zîmbetul strîmb, printre dinți albi. Îmi plouă gîndurile precum mării valurile.
Posted with WordPress for BlackBerry.
August 7, 2012
*****
do you recall the past?
the big bird, flapping its wings over us, letting
us know what tomorrow’s plans for us were?
there is no going back now, no better approach;
all we are is all we’ll ever be;
the coming of the 7 years of lust is further than ever;
I’ll never feel your breath against my collar bone again
I’ll never get to touch the inside of your thighs
I’ll never feel your fingers running down my spine again;
there is no hope in the flapping of the new turned-into-a-butterfly-bird
there is no chance ahead;
curling on your back-bone, alone and frightened
lies the image of a younger me, boldly smiling and
blowing smoke through the open window of
your curse
follow me – you should
caress me – you must
understand the villain inside my mind
troubled and sad
alone and in pain
I walk in silence, touching the wall;
once more – I’ll never be clean again
farewell
August 7, 2012
Gînd 9
De undeva din mine se revoltă anii ce-au trecut, cu fiecare clipă ce-am trăit-o prost spunîndu-mi “nimic din tine nu mai e real”; cuvinte pe care de prea multe ori le-am auzit, gînduri de care de prea multe ori m-am lovit; şi totuşi – nici măcar nu ştiu ce nu e cum ar trebui.
Undeva, cîndva, eu pe mine m-am minţit şcolăreşte.
August 6, 2012
Wizz-areli (late post)
Pentru ca nimic nu e mai fashion cind pleci in tari straine decit sa-ti accesorizezi ceafa lata, buzele groase, gagica blonda cu papucei roz – cu o geanta aurie Versace si un “treling” (h)Armani Jeans… Despre teniseii Adidas nici nu mai zic nimic.
Sa mer’em dara cu cursa Wizz. “Duca-ne unde ne-a duce” cum ar zice dl. Lese…
Posted with WordPress for BlackBerry.
August 6, 2012
Gind 8
Privirea din spatele miinilor asezate pe masa n-are sa spuna niciodata la fel de multe precum lungimea degetelor sau curbura unghiilor; odata cu miinile – pe masa ti-ai asezat si sufletul; nimic din tine nu mai mi-e secret.
Posted with WordPress for BlackBerry.
July 1, 2012
Gind 7
Cind nu mai ai nimic decit vint – priveste inapoi prin fumul de tigara – si-aminteste-ti gustul primului sarut si mina ei trecindu-ti prin par vara in fin.
Posted with WordPress for BlackBerry.
July 1, 2012
Gind 6
Nimic nu egaleaza senzatia cafelei amare, bauta cu picioarele goale in iarba umeda de roua, dimineata devreme, in vint.
Posted with WordPress for BlackBerry.
there's someone in my head - but it's not me 
Ultimele comentarii