Mă uit la fotografia roșcată de vreme și vîntul îmi suflă de noiembrie-n spate; nimic n-are să mi te aducă mai aproape decît zîmbetul strîmb, printre dinți albi. Îmi plouă gîndurile precum mării valurile.
Posted with WordPress for BlackBerry.
Gind 10
5 Comments to “Gind 10”
-
”E un spectacol de neuitat acela
de-a ştii,
de a descoperi
harta universului în expansiune,
în timp ce-ţi priveşti
o fotografie din copilărie!*****
Doar chipul tău prelung, iubito,
lasă-l aşa cum este, răzimat
între două bătăi ale inimii mele,
ca între Tigru
şi Eufrat.”Asta mi-a venit în minte. E greu…e un gând complet rupt dintr-un context și, deci, poate suporta multe interpretări.
Ce-ar fi să-mi spui tu? E ceva mai simplu așa decât să bâjbâi eu 🙂-
Știu că n-ai să mă crezi – dar am recitit gîndul ăsta probabil de zeci de ori – în încercarea de a-mi aminti la ce anume făceam referire. Habar nu am, din păcate….
Așa că și pentru mine e, de-o vreme, la fel de rupt din context ca pentru oricine alcineva… Am învățat să mă bucur de el așa…. 🙂Ce ți-i și cu alțhaimăru’ ăsta 🙂 🙂 🙂
-
Ba de ce să nu te cred? Te cred! Și mie mi se întâmplă!
Nu-i nimic…atunci fiecare își imaginează altceva deși ar fi mare mirare să nu ne imaginăm noi, fix același lucru 😛-
True that, my love, true that 😛
-
Indeed, my love..no wonder! 🙂
-
-
-
-
there's someone in my head - but it's not me 