there's someone in my head – but it's not me

Genunchiul gol, parul murdar, strins in coada de cal, ochii mari si miinile usor masculine. Gind; foc; Mos Craciun; bine; gol.

Posted with WordPress for BlackBerry.

şi dintr-o dată te transformi în alta

pe care n-o cunosc, pe care n-o-nţeleg

şi dintr-o dată lumea ta se depărtează de noi

ca şi cînd ne-ai uita, cu fiecare clipă care trece;

şi dintr-o dată te transformi în alta

al cărei zîmbet trece pe lîngă mine

precum caii sălbatici dimineaţa prin cîmp

teluric şi ud, nemaivăzut şi gol;

şi dintr-o dată te transformi în alta

şi nu răspunzi la telefon

e ca şi cînd cuvintele ţi s-ar fi terminat

pierdute între gînduri neîmpărtăşite;

şi dintr-o dată te transformi în alta

mai goală şi mai tristă

mai mică şi mai adunată

chircită dimineaţa-n pat

prin buruieni de somn

si miros trist de sărut uitat

pe noptieră;

şi dintr-o data te transformi

în alta.

Neputinta de a fi ceea ce vrei sa fii, in mijlocul a tot ce te sperie de prea mult drag si de prea mult zimbet – neputinta asta te roade ceas de ceas si-ai vrea s-o urli din tot sufletul, ca pe-un ultim mesaj trimis femeii iubite. Si nici macar vintul taios si ud nu te mai apropie de EA asa cum altadata o facea. Doar imagini rupte, ce nu-si mai au nici un rost, amestecate cu gustul amar si neputincios al ceea ce esti.

Posted with WordPress for BlackBerry.

De undeva din dreapta-mi – frumusetea ta se revarsa din par nedesfacut si zimbet cald. Ma doare de noi si mi se face de miine. Cu tine, iarna in vint.

Posted with WordPress for BlackBerry.

Scris pe telefon – intr-un club in Trondheim:

Tristetea sinilor innegriti de timp si de miini cautindu-i – trece inaintea frumusetii clipei. Ma doare pe mine frumusetea ta si tristetea lor.

Posted with WordPress for BlackBerry.

Mă uit la fotografia roșcată de vreme și vîntul îmi suflă de noiembrie-n spate; nimic n-are să mi te aducă mai aproape decît zîmbetul strîmb, printre dinți albi. Îmi plouă gîndurile precum mării valurile.

Posted with WordPress for BlackBerry.

De undeva din mine se revoltă anii ce-au trecut, cu fiecare clipă ce-am trăit-o prost spunîndu-mi “nimic din tine nu mai e real”; cuvinte pe care de prea multe ori le-am auzit, gînduri de care de prea multe ori m-am lovit; şi totuşi – nici măcar nu ştiu ce nu e cum ar trebui.

Undeva, cîndva, eu pe mine m-am minţit şcolăreşte.

Privirea din spatele miinilor asezate pe masa n-are sa spuna niciodata la fel de multe precum lungimea degetelor sau curbura unghiilor; odata cu miinile – pe masa ti-ai asezat si sufletul; nimic din tine nu mai mi-e secret.

Posted with WordPress for BlackBerry.

Cind nu mai ai nimic decit vint – priveste inapoi prin fumul de tigara – si-aminteste-ti gustul primului sarut si mina ei trecindu-ti prin par vara in fin.

Posted with WordPress for BlackBerry.