Bucata verde şi fină de material încă îmi atîrnă înaintea ochilor, precum frunzele dimineaţa în vînt; picioarele lungi, acoperite de-un alb lăptos, probabil plăcut la atingere; părul desfăcut, curgînd pe umărul stîng; şi ochii mari, acoperiţi doar de zîmbetul larg. Îmi stăruie toate în minte, pierzîndu-se cumva printre soarele plăpînd şi iarba încă mai mult ghicită – şi-un surîs aproape ştrengăresc îmi umple faţa de riduri şi sufletul de căldură.
Niciodată n-am fost mai liniştit în preajma ei; niciodată mai liber de mine.
Cuvintele – încă o dată armă supremă.
“I’ll always be a word man, better than a bird man” – James D. Morrison
there's someone in my head - but it's not me 
Ultimele comentarii