a intrat în biroul ăla mic undeva toamna tîrziu, căutînd pe cineva, uşor pierdută, zglobie, parcă nedormită destul, cu ochii mari şi picioarele lungi tîrînd după ele role întregi de filme nederulate, niciodată văzute de nimeni, trăite doar în minţi de bărbaţi, fiecare dorindu-şi parte din ele, parte din ea, fiecare imaginîndu-şi cînd şi unde şi ce-ar fi dac-ar fi;
şi-apoi magnetul de frigider, brelocul, ţigările şi vinul, tequilla băută în fum şi rîsul molipsitor al femeii fatale, pasivitatea celuilalt şi taxiul în noapte; fiecare trăire altfel, fiecare sentiment confuz punînd stăpînire pe el în feluri pe care nu le ştia, sau nu şi le mai amintea; şi deasupra tuturor, fotografia; poza greşită, în care nu se recunoştea, nebunia de negru şi ea, ochii închişi şi zîmbetul mai mult ghicit, părul lung, uşor ondulat, căzîndu-i aiurea pe faţă, eşarfa din jurul gîtului şi senzaţia de bine;
imaginea dimineţii devreme, între aşternuturi iubite, cu miros de cafea proaspătă şi soare abia ivit, cu muzică-n surdină şi ţigara lui arzînd în scrumieră…
ţi-aminteşti că-mi ziceai într-o zi cum că-ţi place să fii lăsată în pace după ce vă iubiţi?
there's someone in my head - but it's not me 
Ultimele comentarii